OCHEAN¹ ocheane, s. n. Nume dat unor instrumente optice portative care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața Pământului, permițând o mai bună distingere a detaliilor. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în -an.

ochean³, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: (1-3, 5-6) ~ene și (1-2, 4) ~eni / E: ochi¹ + -ean] (Reg) 1 smf (Iht) Babușcă (Rutilus rutilus). 2 smf (Iht) Roșioară (Scardinius erythrophtalmus). 3 sf (Iht; îc) ~ă-săracă Boarță (Rhodeus sericeus). 4 sm (Iht) Regina-peștilor (Eupomotis gibbosus). 5 sn Vârtej de apă. 6 sn Poiană.

ochean¹ sn [At: ANTIM, ap. TDRG / V: (îvp) ~nă sf / Pl: ~e, (îvp) ~ene și ~uri / E: cf it occhiale] Instrument optic prin care se mărește unghiul sub care se văd obiectele depărtate, permițând o mai bună distingere a detaliilor Vz lunetă, telescop.

OCHEAN¹, ocheane, s. n. Nume dat unor instrumente optice portative care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața pământului, permițând o mai bună distingere a detaliilor. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în -an.

OCHEAN, ocheane, s. n. Nume curent dat diferitelor instrumente optice care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața pămîntului, permițînd o mai bună distingere a detaliilor. V. lunetă, telescop, binoclu. Ofițerii ridicară ocheanele și le îndreptară spre Rodișevo. SADOVEANU, O. VII 21. Relieful lunei văzut prin ocheanele proaste. ARDELEANU, D. 9. Cunoști pe tînărul cela care se uită-ncoaci cu ocheanul? ALECSANDRI, T. I 355. ◊ Fig. Din toate facultățile omenești, nimic nu este mai ciudat decît resorturile ocheanului prin care străbatem fundurile acestei magazii ce o numim memorie. BOLLIAC, O. 214. – Variantă: (învechit și popular) ocheană (VISSARION, B. 312, EMINESCU, N. 66, ALECSANDRI, P. P. 108) s. f.

OCHEAN s. n. instrument optic care apropie obiectele depărtate. (după it. occhialone)

OCHEAN ~e n. Instrument optic pentru examinarea amănunțită, cu un singur ochi, a obiectelor situate la distanțe mari de observator; lunetă. [Sil. -chean] /<it. occhiale

2) ocheán (ea 2 silabe), V. ocean 2.

1) ocheán n., pl. ene și (răŭ) eane, și ocheánă f., pl. ene (d. ochĭ). Instrument de văzut foarte departe, binoclu. Lunetă, telescop. – Invențiunea ochenelor e atribuită unuĭ negustor de ochelarĭ Olandez anume Metius, orĭ maĭ degrabă copiilor luĭ, care, la 1609, jucîndu-se, puseră o sticlă concavă în fața uneĭa convexe. Peste un an, aflînd de această descoperire, Galileŭ a perfecționat-o reușind să construĭască telescoape, care astăzĭ aŭ ajuns la proporțiunĭ gigantice.

ocheană sf vz ochean¹

OCHEANĂ¹ s. f. v. ochean.

ochian n. lunetă, telescop. [Derivat din ochiu].

2) *oceán (ea 2 sil.) n., pl. ane (lat. océanus [și ca adj. máre océanum], oceanu Atlantic, d. vgr. okeanós, după numele unuĭ zeŭ). Vastă întindere de apă sărată care acopere cea maĭ mare parte a pămîntuluĭ. O parte din această întindere, dar mult maĭ mare de cît marea: îs cincĭ oceane (Glacial de Nord și de Sud, Atlantic, Pacific și Indian). Fig. Vastă întindere în general, mare: un ocean de verdeață, de ninsoare, de popoare; oceanu pasiunilor. – Maĭ vechĭ și ocheán (ea 2 silabe), după ngr. V. noĭan.

1) ocheánă f. V. ochean 1.

ochean (instrument) (desp. -chean) s. n., pl. ocheane

ochean (instrument) (-chean) s. n., pl. ocheane

ochean s. n. (sil. -chean), pl. ocheane

ochean (2 sil.), pl. ocheane

OCHEAN s. v. regină.

OCHEAN s. (înv.) perspectivă. (Privește cu ~ul.)

OCHEAN s. (înv.) perspectivă. (Privește cu ~ul.)

ochean s. v. REGINĂ.

ochean, ocheani, și ocheane, s.m. și n. (reg.) 1. regina peștilor. 2. (s.n.) vârtej de apă.

ochean, ocheane s. n. ochi.

a trage un ochean expr. (intl.) a căuta cu privirea.