OCHIAN¹ (pl. -nuri, -ne) sn., Mold. OCHIANĂ¹ (pl. -ne) sf. 📻 Instrument de optică format dintr’un tub în care sînt dispuse lentile și care servește la vederea lucrurilor depărtate, lunetă (🖼 3394): văzu un ochian de sticlă: se uită prin el și văzu un palat cu totul și cu totul de aur (ISP.); uitatu-te-ai vre-odată printr’un ochian de inginer? (I.-GH.); intră în urechea învățatului care căuta în stele cu ochianele (DLVR.) [ochiu].