năpăstuire sf [At: (a. 1782) URICARIUL, XI, 259 / Pl: ~ri / E: năpăstui] (Înv) 1-2 Act de nedreptate (săvârșit sau) suportat de cineva. 3 Asuprire. 4 Abuz. 5 (Rar) Suferință. 6 Acuzație nedreaptă Si: calomnie.

NĂPĂSTUIRE sf. Faptul de a năpăstui.

NĂPĂSTUIRE, năpăstuiri, s. f. Acțiunea de a năpăstui și rezultatul ei. 1. Asuprire, oprimare; nedreptate. [Mircea Ciobanul] numai hulă și ură își ridicase asupră-și prin năpăstuirile sale. ODOBESCU, S. I 106. 2. Ponegrire, defăimare, învinuire nedreaptă; calomnie. Ce? Eu să fiu un astfel de om, – pe cînd din fire Sînt pașnic și nu merit a ta năpăstuire! MACEDONSKI, O. II 134.

năpăstuire f. asuprire: rădicase ură prin năpăstuirile sale OD.

năpăstuire s. f., g.-d. art. năpăstuirii; pl. năpăstuiri

năpăstuire s. f., g.-d. art. năpăstuirii; pl. năpăstuiri

năpăstuire s. f., g.-d. art. năpăstuirii; pl. năpăstuiri

NĂPĂSTUIRE s. 1. v. persecutare. 2. v. oprimare.

NĂPĂSTUIRE s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă.

năpăstuire s.f. 1 asuprire, nedreptate, nedreptățire, oropsire, ostracizare, persecutare, persecuție, urgisire, <rar> oropseală, <înv. și reg.> strâmbătățire, <înv.> obidire, urghisitură, <turc.; înv.> zulum. A fugit de acasă din cauza năpăstuirii suferite din partea mamei vitrege. 2 asuprire, exploatare, împilare, opresiune, oprimare, oropsire, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, tiranie, urgisire, <pop.> asupreală, silnicie, <înv.> apăs, asupriciune, asupritură, avanie, goniciune, gonire, gonitură, îngreuială, nepriință, nevolnicie, obidă, obidire, obijduire, <grec.; înv.> catatrehmos, <fig.> apăsare, despuiere, jug, stoarcere, <fig.; înv.> apăsătură, armășie, învăluială, strânsoare. Năpăstuirea poporului este specifică regimurilor totalitare. 3 (pop.) v. Bârfa. Bârfeală. Bârfire. Bârfit¹. Calomnie. Calomniere. Cleveteală. Clevetire. Clevetit. Defăimare. Denigrare. Detractare. Detracție. Discreditare. Infamare. Ponegreală. Ponegrire. Șoaptă. Vituperare. Vituperație. Vorbă. Vorbă de rău. Vorbă rea.

NĂPĂSTUIRE s. 1. nedreptățire, oropsire, persecutare, persecuție, urgisire, (înv. și reg.) strîmbătățire, (înv.) obidire. (~ cuiva pe nedrept.) 2. asuprire, exploatare, împilare, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreală, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strînsoare, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.)

năpăstuire s. v. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎRFIRE. BÎRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DISCREDITARE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. ȘOAPTĂ.