NOUTATE, (2, 3) noutăți, s. f. 1. Însușirea de a fi nou. 2. (Concr.) Lucru nou, de curând pus în circulație, de-abia descoperit etc. 3. Veste, știre recentă (și interesantă); novita, nuvelă. [Pr.: no-u-] – Din lat. novitas, -atem, fr. nouvelle (după nou).

noutate sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: no-u~ / V: (reg) năot~, năut~, noăt~, noot~, nouăt~, (înv) novit~ / Pl: ~tăți / E: lat novitas, -atis, fr nouvelle, it novitá] 1 (Lsg) Însușire a unui lucru de a fi nou (1). 2 (Ccr) Obiect nefolosit. 3 (Ccr) Obiect făcut recent. 4 Fapt descoperit de curând. 5 Obiect procurat de curând. 6 Obiect care este folosit de puțină vreme. 7 Obiect care nu exista înainte. 8 Știre recentă și interesantă Si: (înv) novita, (asr) nuvelă (1). 9 (Înv) Nuvelă (3).

NOUTATE, noutăți, s. f. 1. Însușirea de a fi nou. 2. (Concr.) Lucru nou, de curând pus în circulație, de-abia descoperit etc. 3. Veste, știre recentă (și interesantă); novita, nuvelă. [Pr.: no-u-] – Din lat. novitas, -atem, fr. nouvelle (după nou).

NOUTATE, noutăți, s. f. 1. (Numai la sg.) Însușirea de a fi nou. Noutatea întreprinderii poate că-mi va ierta greșalele stilului. NEGRUZZI, S. II 174. 2. Lucru nou, de curînd pus în circulație, de-abia descoperit etc. O librărie ne arată ultimele noutăți literare. STANCU, U.R.S.S. 112. 3. (Mai ales la pl.) Fapt recent și interesant; veste, știre. Cosma Buruiană n-avea nici o noutate să-i comunice. REBREANU, R. II 20. Ce noutăți ați mai aflat astăzi? ALECSANDRI, T. I 74.

NOUTATE ~ăți f. 1) Însușirea de a fi nou. 2) Achiziție sau realizare nouă; inovație. ~ăți ale ecranului. 3) Informație care devine cunoscută; mesaj; știre, veste. ~ățile zilei. [G.-D. noutății; Sil. no-u-] /<lat. novitas, ~atem, fr. nouvelle

noutate f. 1. ceeace e nou, lucru nou; 2. schimbare în idei, în principii; 3. ceeace e nou în materie de cărți, obiecte de artă, piese de teatru; 4. stofă nouă și mai la modă: magazin de noutăți. [Lat. NOVITATEM].

noutáte f. (d. noŭ; lat. nóvitas, – átis). Calitatea de a fi noŭ: noutatea uneĭ mode. Inovațiune, lucru noŭ: om ĭubitor de noutățĭ. Întîmplare noŭă, informațiune noŭă: am auzit o mulțime de noutățĭ, o noutate interesantă. Lucru noŭ în literatură: artă, știință, modă: noutățile librăriiĭ.

năotate sf vz noutate

năutate sf vz noutate

noătate sf vz noutate

nootate sf vz noutate

nouătate sf vz noutate

novitate sf vz noutate

noutate (desp. no-u-) s. f., g.-d. art. noutății; (obiecte, vești) pl. noutăți

noutate s. f., g.-d. art. noutății; (obiecte, vești) pl. noutăți

noutate s. f., g.-d. art. noutății; (obiecte, vești) pl. noutăți

NOUTATE s. 1. (înv.) novita, nuvelă. (A aflat unele ~ăți.) 2. v. originalitate. 3. v. inovație.

NOUTATE s. v. nuvelă.

noutate s. v. NUVELĂ.

NOUTATE s. 1. (înv.) novita, nuvelă. (A aflat unele ~.) 2. inedit, originalitate. (~ unei teorii.) 3. inovație, prefacere, schimbare. (A introdus unele ~.)