noutate sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: no-u~ / V: (reg) năot~, năut~, noăt~, noot~, nouăt~, (înv) novit~ / Pl: ~tăți / E: lat novitas, -atis, fr nouvelle, it novitá] 1 (Lsg) Însușire a unui lucru de a fi nou (1). 2 (Ccr) Obiect nefolosit. 3 (Ccr) Obiect făcut recent. 4 Fapt descoperit de curând. 5 Obiect procurat de curând. 6 Obiect care este folosit de puțină vreme. 7 Obiect care nu exista înainte. 8 Știre recentă și interesantă Si: (înv) novita, (asr) nuvelă (1). 9 (Înv) Nuvelă (3).