NOUTATE s. f. I. (La sg.) Însușirea de a fi nou. cf. BUDAI-DELEANU, LEX., NEGULICI. Frații Foureaux făcură într-o casă vechie o sală de teatru... Noutatea lucrului făcu să prospereze intreprinderea acestor industriași. NEGRUZZI, S. I, 341, cf. II, 174. Două observări... cea dintîi se refere la noutatea, cea de a doua la justețea comparațiunilor. MAIORESCU, CR. I, 30, cf. DDRF, SEVERIN, S. 90. Noutatea contribuie, prin ea însăși, la expresivitatea unui element lingvistic. IORDAN, STIL. 22, cf. 13. Pentru noi, cei veniți din sud, ele [nopțile polare] sînt de o noutate extraordinară. STANCU,. U.R.S.S. 114. II. (Concretizat) 1. Lucru nou, făcut sau descoperit de curînd, procurat de curînd, care nu a mai fost folosit sau este folosit de puțină vreme, care nu exista înainte. Pe drum și doao pistoale luasă, Care nu de mult, ca ș-o noătate... cumpărasă. BUDAI-DELEANU,T. V. 146. Ultima noutate sînt foile corselate care se-mbracă peste o cămășuță. F (1903), 167. Romanul acesta țărănesc este o noutate în genul lui. IBRĂILEANU, S. L. 150. Să poftești mîine la magazin. Am adus noutăți. SEBASTIAN, T. 221, cf. OPRESCU, I. a. III, 34. O librărie ne arată ultimele noutăți literare. STANCU, U.R.S.S. 112. Noutățile de tot felul, cuceririle tehnice ale științei, aduceau în circulație în mod inevitabil cu totul alți termeni decît existau în literatura scriitorilor. CONTRIBUTII, II, 86. 2. Veste, știre recentă (și interesantă) (învechit) novita, (astăzi rar) nuvelă (1). Altă novitate n-am cu care să te mai ostinesc (a. 1819). URICARIUL, VII, 85. Ce noutăți ați mai aflat astăzi? ALECSANDRI, T. I, 74. Azi am auzit o noutate. F (1900), 605. Întrebau nesățioși de noutățile de acasă. REBREANU, I. 365, cf id. R. II, 20. Îi scria o mulțime de noutăți, de cînd nu se mai văzuseră. BACOVIA, O. 220. Ia loc, tinere, și continuă-ți noutățile. STANCU, R. a. IV, 10. 3. (Învechit) Nuvelă (2). N.D. Popescu publică în Calendarul pentru toți pe anul 1878 noutatea ( = novela) istorică „Ștefan al doilea, Surdul”. PUȘCARIU, L. R. I, 380. – Pronunțat: no-u-. – Pl: (II) noutăți. – Și: (regional) nouătate (ALR II 3 732/284, 3 733/272, 279, 310, 325, 346, 928), noătate, nootăte (ib. 3 733/27, 95, 102, 358, 872), năotate (ib. 3 733/2, 36, 64), năutate (ib. 3 733/250, 551, 705), (învechit) novitate s. f. - Din (I, II 1, 2) lat. novitas, -tatem, fr. nouvelle, it. novita (sub influența lui nou), (II 3) calc după fr. nouvelle.