nimicitor, ~oare a [At: GHEREA, ST. CR. I, 356 / Pl: ~i, ~oare / E: nimici + -tor] 1 Care desființează Si: (îvr) nimicnicitor (1). 2 Care reduce la nimic Si: distrugător, mistuitor, (îvr) nimicnicitor (2). 3 (Pex) Care stârpește. 4 Care anulează. 5 (Înv) Care face să-și piardă valabilitatea. 6 (Fig) Zdrobitor. 7 (Fig) Copleșitor. 8 (Înv; fig) Care sleiește. 9 (Înv; fig) Care topește. 10 (Înv) Care duce la desconsiderare. 11 (Înv) Înjositor.