nicovală sf [At: BIBLIA (1688), 381¹/58 / V: (îrg) năc~, năcovalnă, necovalnă, ~van sn, (reg) nac~, nacovană, năcovalmă, năcovană, năcoveală, năcoveană, nec~, necovană, necovea~, necoveană, ~valmă, ~valnă, ~vană, ~vea, ~vea~, noc~, nocovalmă, nocovalnă, nocovană, nocovea~, nocoveană, nucovană / Pl: ~le / E: slv наковало] 1 Unealtă de oțel sau de fontă pe care se sprijină piesele de metal în operațiile de deformare plastică prin batere cu ciocanul Si: (reg) ilău, năcovelniță. 2 (Îe) A fi (sau a se afla etc.) între ciocan (sau baros) și ~ A fi într-o situație dificilă, din care nu există ieșire. 3 (Îae) A se afla între două persoane sau între două părți în conflict. 4 (Reg) Motiv ornamental în formă de nicovală (1), folosit la încondeiatul ouălor. 5 Unealtă de oțel pe care se bate tăișul coasei Si: (reg) babcă, batcă, muchie. 6 (Atm) Componentă osoasă a urechii medii, de formă asemănătoare cu cea a nicovalei (1).

NICOVALĂ, †NĂCOVALĂ (pl. -le) sf. 1 🔧 Unealtă de fier sau de oțel pe care se bate cu ciocanul fierul sau alt metal, spre a-l lucra (🖼 3341); (P): a fi între ciocan și nicovală 👉 CIOCAN I. 1; (P): cît ești nicovală, sufere; cît ești ciocan, lovește, rabdă atîta timp cît n’ai cum face altfel, cînd ești supus altuia, lovește la rîndul tău, cînd ai puterea în mînă ¶ 2 🫀 Unul din cele trei oscioare din interiorul urechii (👉 URECHE) [vsl. nakovalo].

NICOVALĂ, nicovale, s. f. 1. Piesă de oțel sau de fontă care servește ca suport la prelucrarea pieselor prin batere cu ciocanul; (regional) ilău. Zgomotul nicovalelor se auzea neîntrerupt pînă dincolo de zidul îndepărtat. MIHALE, O. 306. Mîni vînjoase băteau bucăți de foc în roate de scîntei, băteau nicovalele care țipau toată ziua. SADOVEANU, O. II 157. O ceartă neîncetată de ciocane căzute zgomotos pe nicovală umplea aerul. ANGHEL, PR. 82. ◊ Fig. Pe nicovala de-aur a poeziei tale Tu bați și nu-ți dai seama că inima ta bate Din ce în ce mai slabă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 27. ◊ Expr. A fi între ciocan și nicovală v. ciocan. 2. Unul dintre cele patru oscioare ale urechii medii.

NICOVALĂ ~e f. 1) Bloc de oțel folosit ca suport la forjarea pieselor de metal; ilău. ~ de fierărie. 2) Unul dintre oasele mici care formează urechea medie. /<sl. nakovalo

nicovală f. 1. massă de fier pe care se bat metalele (sau se găuresc cercurile): între ciocan și nicovală, expus a fi victimă între două partide contrare; 2. fig. victimă: cât ești nicovală suferă, cât ești ciocan lovește PANN. [Dial. năcovală = slav. NAKOVALO].

nicoválă f., pl. e (din maĭ vechĭu năcovalnă, d. vsl. nakovalo și -alĭno, d. kovati, a fabrica; bg. nakoválnĕa, sîrb. nâkovanj, rus. nákovalĭnĕa, pol. [na-] kowadlo. V. covacĭ). Ilăŭ, mare bucată de oțel pe care feraru pune feru și-l bate cu ciocanŭ. Între cĭocan și nicovală, între doŭă partide cu interese opuse, pe punctu de a fi zdrobit. – Și nicovaină (Olt.), năcovală (Munt. vest), nocovană și nocovalmă (Trans.).

nacovală sf vz nicovală

nacovană sf vz nicovală

năcovală sf vz nicovală

năcovalmă sf vz nicovală

năcovalnă sf vz nicovală

năcovană sf vz nicovală

năcoveală sf vz nicovală

năcoveană sf vz nicovală

necovală sf vz nicovală

necovalnă sf vz nicovală

necovană sf vz nicovală

necoveală sf vz nicovală

necoveană sf vz nicovală

nicovalmă sf vz nicovală

nicovalnă sf vz nicovală

nicovan sn vz nicovală

nicovană sf vz nicovală

nicovea^[1] sf vz nicovală corectat(ă)

nicoveală sf vz nicovală

nocovală sf vz nicovală

nocovalmă sf vz nicovală

nocovalnă sf vz nicovală

nocovană sf vz nicovală

nocoveală sf vz nicovală

nocoveană sf vz nicovală

nucovană sf vz nicovală

NĂCOVALĂ 👉 NICOVALĂ.

năcovală f. V. nicovală.

năcoválnă V. nicovală.

nocovánă V. nicovală.

nicovală s. f., g.-d. art. nicovalei; pl. nicovale

nicovală s. f., g.-d. art. nicovalei; pl. nicovale

nicovală s. f., g.-d. art. nicovalei; pl. nicovale

nicovală

nicovală (nicovale), s. f. – Ilău. Sl. nakovalo (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 78; Conev 67), cf. covaci și bg. kovalo (› megl. cuvalnă).

nicovală (it. incudine; fr. anvil, enclume; germ. Amboss), instrument idiofon utilizat în unele drame muzicale și în câteva lucrări simfonice. R. Wagner indică în partitura operei Aurul Rinului trei n. acordate în Fa fa fa¹. Sunetul amplu dar de scurtă durată are un timbru metalic deschis, sec. Se acționează cu ajutorul unui ciocan de metal.

între ciocan și nicovală / două focuri expr. într-o situație dificilă.

oglindeală la nicovală! expr. (intl.) discret, în spate!

NICOVALĂ s. 1. (reg.) năcovelniță, (Mold.) ilău. (ă fierarului.) 2. (reg.) batcă, muchie. (~ pentru bătut coasa.)

NICOVALĂ s. 1. (reg.) năcovelniță, (Mold.) ilău. (~ a fierarului.) 2. (reg.) batcă, muchie. (~ pentru bătut coasa.)

NICOVALĂ s. f. 1. Unealtă de oțel sau de fontă pe care se sprijină piesele de metal în operațiile de deformare plastică prin batere cu ciocanul; (regional) ilău, năcovelniță. Inema lui iaste înfiptă ca o piatră și stă ca o năcovalnă. biblia (1688), 381¹/58. Să aducă necovalna (cca 1740). iorga, b. r. 424. Du-te la Ioann faurul... și-ți pune umflătura desupra pre năcovalnă. mineiul (1776), 120^rl/21. Mai bine iaste a bate hierul pă năcovalnă decăt a învăța pre muiarea rea (a. 1799). cat. man. i, 271, cf. klein, d. 387. Muiarea lui, Natalia, le pune picioarele lui pre năcovalnă și gelatul le taie (a. 1805). grecu, p. 288. Cînd bat cu ciocanele ceale mai groaznice, cît nu numai năcovala, ci tot pămîntul supt mine se cutremură. țichindeal, f. 331/12, cf. lb. Cel ce trăiește, văz fără greșeală, Că trebui să rabde ca o năcovală. pann, e. iii, 115/16, cf. polizu. Ferărie unde se face cu machine lucrul de nicovală, ciocane, foarfeci, rendele și altele. i. ionescu, m. 756, cf. pontbriant, d., costinescu. Argintarul îi ducea grijea fiindcă, ascultînd pe la ușe, n-auzea alt decît cum spărgea la alune pe nicovală. ispirescu, l. 92. Nicovala mare ( amibus) e pusă în mijlocul covăciei pe un trunchi mare de lemn, de care e prinsă cu cîrlige de fier să nu se legene, cînd se lucră pe ea. liuba-iana, m. 125, cf. damé, t. 87, barcianu. O ceartă neîncetată de ciocane căzute zgomotos pe nicovală umplea aerul. ANGHEL, PR. 82, cf. T. DINU, Ț. O. 137, Nica, L. vam. 167. Nicovala se confecționează din fontă sau oțel, compusă fiind ca și berbecul tot din două părți. ioanovici, Tehn. 124, cf. ds. Mîni vînjoase băteau bucăți de foc in roate de scîntei, băteau nicovalele care țipau toată ziua. sadoveanu, o. i, 378. Pe nicovală fierul ia chipul cuvenit. arghezi, vers. 131. N-auzi gemînd ciocanul, bătut pe nicovală? id. c. o. 93. Potcovăria, intr-un șopron înnegrit de fum, avea două rînduri de foale și de nicovale. v. rom. decembrie 1954, 113. Fierarul... începu să miște brațul, lovind cu ciocanul într-o nicovală dispărută de mult de la locul ei. tudoran, p. 19. Ciocanele iși opriră umbletul, tremurînd pe marginea nicovalelor. mihale, o. 306. Cu cleștele cel mare se ține fierul în foc și pe nicovană. h ii 30. Fierarul l-au primit bucuros și l-au pus, mai întîi, la foi, apoi cu cleștele și cu stropitoarea la vatra cu foc, după aceea cu ciocanul și cu barosul la nicovală. sbiera, p. 248. Cît ești nicovală, sufere, cît ești ciocan, lovește. cf. pann, p. v. ii, 34/6, românul glumeț, 29, gcr ii, 375, zanne, p. v, 447. Mă ciocănește Ca gheonoaia copaciul Și ca nicovala covaciul, se spune despre cei care nu te lasă în pace, te sîcîie. cf. zanne, p. v, 210. Nicovanul frică n-are de ciocan, se spune despre cei tari, puternici care nu se tem de cei slabi. cf. id. ib. 449. Tot țiganul își laudă ciocanul Și țiganca nicovala (= fiecare laudă ceea ce îi aparține). cf. id. ib. vi, 365. ◊ fig. Pe nicovala de-aur a poeziei tale Tu bați și nu-ți dai seama că inima ta bate Din ce în ce mai slabă. anghel-iosif, c. m. i, 27. Pe-o nicovală pitpalacul Își bate cîntecul fierbinte. blaga, p. 26. ◊ expr. (A fi sau a se afla etc.) între ciocan (sau baros) și nicovală = a fi într-o situație dificilă, din care nu există ieșire; a se afla intre două persoane, două părți în conflict. Cine iaste între năcovalnă și ciocan, măcar că simte bătaia, dară trebuie să rabde (a. 1703). fn 138. Junele, văzîndu-se pus între ciocan și nicovală, nu putea face altfel. filimon, ap. TDRG, cf. BARONZI, L. 50, ZANNE, P. v, 77, 177. ♦ (Regional) Motiv ornamental în formă de nicovală (1), folosit la încondeiatul ouălor. cf. PĂCALĂ, m. r. 504. 2. Unealtă de oțel pe care se bate tăișul coasei; (regional) batcă, babcă, muchie (5). cf. barcianu, pamfile, a. r. 126. Coasa o ascute cu cutca, o bate cu ciocanul, punînd coasa pe nocoveană. h xvii 233, cf. ix 484, i. cr. iii, 227, alr i 942, alr sn i h 53, a ii 3, 7, 12, iii 16. 3. Unul dintre oscioarele urechii medii. În această cavitate se află patru oscioare așezate în formă de lanț și anume: ciocanul, nicovala, osul lenticular și scărișoara. bianu, d. s. 765, cf. DER. – PI.: nicovale. – Și: (învechit și regional) nicovan s. n., năcovală (pl. năcovale, alr i 942/704 și năcovali, ib. 1839/704, năcovăli, ib. 942/890, năcoveli, ib. 942/9, 1839/700), năcovalnă (pl. năcovalne, ib. 1 839/805 și năcovelne, ib. 942/878, 898, 900, 1839/803, năcovelni, ib. 942/803), necovalnă, (regional) nicovalmă (ib. 942/200, 760, 770, 1 839/180, 200, 584, 760, alr ii 5 028/182; pl. nicovalme, alr i 1 839/200 și nicovălmi, ib. 942/770, 1 839/180, nicovelme, ib. 1 839/760, nicovelmi, ib. 942/760), nicovalnă (h ii 63, 204, ix 202, xi 410, alr i 942/764, 792, 795, 880, 896, 1 839/764, 792, 795, 885, 896, alr ii 5 028/872; pl. nicovalne, alr i 942/764, 1 839/792 și nicovălne, ib. 1 839/896, nicovălni, ib. 1 839/764, nicovelni, ib. 942/795, 1 839/885), nicovană (pl. nicovane, ib. 942/744, 1 839/744 și nicovăni, ib. 942/887, nicovene, ib. 942/746, nicoveni, ib. 942/730, 1 839/730, 776), naicovea (ddrf), nicoveală (alr i 942/85, 1839/85, a ii 8, iii 7; pl. nicoveli, alr i 942/85, 1 839/85, a ii 8), nacovală (lm, ddrf, alr i 942/837, 1839/840; pl. nacoveli, alr i 942/837), nacovană (h xi 148), năcovalmă (alr ii 5 028/192), năcovană (h ii 118, iv 118, ix 172, 396, alr i 942/595, 1839/122, 782, alr ii 5 028/728; pl. năcoveni, alr i 942/595, 1839/782), năcoveală (alr i 942/109, 129, 1 839/109, 131, a ii 6, 8, 12; pl. năcovele, alr i 942/109, 129, 131, a ii. 8), năcoveană (alr i 1839/125), necovală (lm, alr i 942/584, 890, 1839/720, 837, 890), necovană (ddrf, barcianu, alexi, w., alr i 942/748, 780, 1 839/735, 780; pl. necovăni, alr i 1 839/735 și necoveni, ib. 942/780, 1839/780), necoveală (a ii 12), necoveană (h vii 391, alr i 942/798, 1 839/898, alr ii 5 028/784), nocovală (alr i 942/594, 695, 710, 720, 980, 986, 1 839/594, 695, 960, 988, alr ii 5 028/723, 769, a ii 12; pl. nocovale, alr i 942/695, 986, 1 839/695 și nocovăli, ib. 942/710, 1 839/960, nocovele, ib. 942/131, 720, 1 839/988, nocoveli, ib. 942/594, 980,1 839/594), nocovalmă (ib. 942/164, 166, 174, 1839/156; pl. nocovalme, ib. 942/174 și nocovălmi, ib. 942/166), nocovalnă (h xii 140, xvii 152), nocovană (tdrg, h ii 195, iv 45, alr i 942/122, 125, 160, 170, 772, 1 839/144, .740, 768, 772, alr ii 5 028/141; pl. nocovane, alr i 1839/144 și nocovene, ib. 942/122, 170, 1839/768, nocoveni, ib. 942/125, 160, 772, 1839/740), nocoveală (ib. 942/131), nocoveană, nucovană (ib. 942/740; pl. nucoveni, ib. 942/740) s. f. – Din v. sl. наковало. – Năcovalnă, năcovalmă etc. < slavonul наковалню, bg. наковалная.