nicovală sf [At: BIBLIA (1688), 381¹/58 / V: (îrg) năc~, năcovalnă, necovalnă, ~van sn, (reg) nac~, nacovană, năcovalmă, năcovană, năcoveală, năcoveană, nec~, necovană, necovea~, necoveană, ~valmă, ~valnă, ~vană, ~vea, ~vea~, noc~, nocovalmă, nocovalnă, nocovană, nocovea~, nocoveană, nucovană / Pl: ~le / E: slv наковало] 1 Unealtă de oțel sau de fontă pe care se sprijină piesele de metal în operațiile de deformare plastică prin batere cu ciocanul Si: (reg) ilău, năcovelniță. 2 (Îe) A fi (sau a se afla etc.) între ciocan (sau baros) și ~ A fi într-o situație dificilă, din care nu există ieșire. 3 (Îae) A se afla între două persoane sau între două părți în conflict. 4 (Reg) Motiv ornamental în formă de nicovală (1), folosit la încondeiatul ouălor. 5 Unealtă de oțel pe care se bate tăișul coasei Si: (reg) babcă, batcă, muchie. 6 (Atm) Componentă osoasă a urechii medii, de formă asemănătoare cu cea a nicovalei (1).