Definiția cu ID-ul 924815:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NICOVALĂ, nicovale, s. f. 1. Piesă de oțel sau de fontă care servește ca suport la prelucrarea pieselor prin batere cu ciocanul; (regional) ilău. Zgomotul nicovalelor se auzea neîntrerupt pînă dincolo de zidul îndepărtat. MIHALE, O. 306. Mîni vînjoase băteau bucăți de foc în roate de scîntei, băteau nicovalele care țipau toată ziua. SADOVEANU, O. II 157. O ceartă neîncetată de ciocane căzute zgomotos pe nicovală umplea aerul. ANGHEL, PR. 82. ◊ Fig. Pe nicovala de-aur a poeziei tale Tu bați și nu-ți dai seama că inima ta bate Din ce în ce mai slabă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 27. ◊ Expr. A fi între ciocan și nicovală v. ciocan. 2. Unul dintre cele patru oscioare ale urechii medii.