12 definiții pentru nevinovăție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEVINOVĂȚÍE, nevinovății, s. f. 1. Lipsă de vinovăție; calitatea celui nevinovat (1). 2. Inocență, candoare; naivitate. ♦ Loc. adv. Cu nevinovăție = în mod nevinovat (2), cu candoare; în mod naiv. – Pref. ne- + vinovăție.

nevinovăție sf [At: ANTIM, P. XXIII / Pl: ~ii / E: ne- + vinovăție] 1 Lipsă de vinovăție. 2 Stare a unei persoane care nu are nici o vină. 3 Calitate a unei persoane care nu este atinsă de nici un rău. 4 Calitate a unei persoane care ignoră răul. 5 Calitate a unei persoane care este incapabilă de a comite un rău. 6 (Pex) Inocență. 7 Naivitate (1). 8 (Îlav) Cu ~ În chip nevinovat (24). 9 (Îal) Cu candoare.

NEVINOVĂȚÍE, nevinovății, s. f. 1. Lipsă de vinovăție; calitatea celui nevinovat (1). 2. Inocență, candoare; naivitate. ◊ Loc. adv. Cu nevinovăție = în mod nevinovat (2), cu candoare; în mod naiv. – Ne- + vinovăție.

NEVINOVĂȚÍE s. f. 1. Lipsă de vinovăție, de vină; calitatea celui nevinovat. Împăratul și împărăteasa, văzînd nevinovăția lui Afin, începură a plînge. ISPIRESCU, L. 118. 2. Inocență, candoare; castitate. Negoiță povesti cu nevinovăție tot ce i se întîmplase. GALACTION, O. I 300. Cu amîndouă mînile... șterse ea singură... locul unde mă sărutase cu atîta nevinovăție. HOGAȘ, M. N. 19. ♦ Naivitate, simplitate. Auzind bietul om vorbele păgubașului, au prins a schimba fețe, dară tot se îmbărbătă și-i zise cu nevinovăție: ce? eu să-ți plătesc? SBIERA, P. 254.

NEVINOVĂȚÍE ~i f. (negativ de la vinovăție) Curățenie morală; candoare; inocență. ◊ Cu ~ cu candoare; în mod nevinovat. [G.-D. nevinovăției] /ne- + vinovăție

nevinovăție f. 1. lipsă de vinovăție: nevinovăția acuzatului; 2. starea celui nevinovat: a trăi în nevinovăție.

nevinovățíe f. (ne și vinovăție). Inocență. Naivitate. Lipsă de răutate. Cu nevinovăție, cu inocență, cu candoare, cu naivitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nevinovățíe s. f., art. nevinovățía, g.-d. art. nevinovățíei; pl. nevinovățíi, art. nevinovățíile

nevinovățíe s. f., art. nevinovățía, g.-d. art. nevinovățíei; pl. nevinovățíi, art. nevinovățíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEVINOVĂȚÍE s. 1. inocență. (S-a dovedit ~ acuzatului.) 2. v. inocență. 3. v. virginitate.

NEVINOVĂȚIE s. 1. inocență. (S-a dovedit ~ acuzatului.) 2. candoare, castitate, feciorie, inocență, neprihănire, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurie, (fig.) curățenie, imaculare, neîntinare, puritate, (înv. fig.) curăție. (~ zîmbetului ei.) 3. castitate, cinste, feciorie, neprihănire, virginitate, (pop.) fetie, (fig.) curățenie, (înv. fig.) curăție. (Și-a păstrat ~.)

Nevinovăție ≠ culpabilitate, vinovăție

Intrare: nevinovăție
nevinovăție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nevinovăție
  • nevinovăția
plural
  • nevinovății
  • nevinovățiile
genitiv-dativ singular
  • nevinovății
  • nevinovăției
plural
  • nevinovății
  • nevinovățiilor
vocativ singular
plural

nevinovăție

  • 1. Lipsă de vinovăție; calitatea celui nevinovat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: culpabilitate vinovăție un exemplu
    exemple
    • Împăratul și împărăteasa, văzînd nevinovăția lui Afin, începură a plînge. ISPIRESCU, L. 118.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Negoiță povesti cu nevinovăție tot ce i se întîmplase. GALACTION, O. I 300.
      surse: DLRLC
    • Cu amîndouă mînile... șterse ea singură... locul unde mă sărutase cu atîta nevinovăție. HOGAȘ, M. N. 19.
      surse: DLRLC
    • Auzind bietul om vorbele păgubașului, au prins a schimba fețe, dară tot se îmbărbătă și-i zise cu nevinovăție: ce? eu să-ți plătesc? SBIERA, P. 254.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + vinovăție.
    surse: DEX '09