13 definiții pentru neobișnuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

neobișnuit, ~ă [At: MARCOVICI, D. 11/2 / P: ne-o~ / V: (înv) ~obici~ / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + obișnuit] 1 a Care iese din comun, având un caracter aparte Si: unic, (îrg) nenădăit (2). 2 a (Pex) Extraordinar. 3 av (Udp „de”, cu sens de superlativ) Extrem de... 4 a Straniu.

NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obișnuit.

NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [Pr.: ne-o-] – Ne- + obișnuit.

NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care nu se întîlnește în mod frecvent; special.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neobișnuít (ne-o-) adj. m., pl. neobișnuíți; f. neobișnuítă, pl. neobișnuíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEOBIȘNUÍT adj. 1. v. anormal. 2. excepțional, (rar) rarisim. (Un caz ~.) 3. (înv. și pop.) osebit. (O carte ~.) 4. v. aparte. 5. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

Neobișnuit ≠ obișnuit

NEOBIȘNUÍT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la obișnuit) Care șochează prin felul său de a fi; ciudat; bizar; straniu; anapoda. [Sil. ne-o-] /ne- + obișnuit

neobișnuit a. 1. care nu se obișnuește; 2. care nu se întrebuințează.

neobișnuít, -ă (eo 2 sil.) adj. Nedeprins, neînvățat, care nu e obișnuit. Inuzitat. Adv. Neobișnuit de agitat.

neobicinuit, ~ă a vz neobișnuit

neobișnuít adj. m. (sil. ne-o-), pl. neobișnuíți; f. sg. neobișnuítă, pl. neobișnuíte

NEOBIȘNUIT adj. 1. anormal, nefiresc, nenormal. (O situație ~.) 2. excepțional, (rar) rarisim. (Un caz ~.) 3. (înv. și pop.) osebit. (O carte ~.) 4. aparte, deosebit, individual, singular, special, (livr.) insolit. (E o situație cu totul ~.) 5. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

Intrare: neobișnuit
neobișnuit adjectiv
  • silabație: ne-o-
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neobișnuit
  • neobișnuitul
  • neobișnuitu‑
  • neobișnui
  • neobișnuita
plural
  • neobișnuiți
  • neobișnuiții
  • neobișnuite
  • neobișnuitele
genitiv-dativ singular
  • neobișnuit
  • neobișnuitului
  • neobișnuite
  • neobișnuitei
plural
  • neobișnuiți
  • neobișnuiților
  • neobișnuite
  • neobișnuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neobișnuit

etimologie:

  • Prefix ne- + obișnuit.
    surse: DEX '09