11 definiții pentru nărăvaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nărăvaș, ~ă [At: TDRG / Pl: ~i, ~e / E: nărav + -aș] 1 a (D animale, în special d. cai) Care nu se lasă strunit Si: năbădăios (16) 2 a (D. cai) Care mușcă și azvârle din picioare Si: (îrg) năsilnic (12). 3 sm Tânăr nerăbdător, nervos. 4 a (Fig) Neascultător. 5 a (Fig) Încăpățânat.

NĂRĂVÁȘ, -Ă, nărăvași, -e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care mușcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arțăgos. – Nărav + suf. -aș.

NĂRĂVÁȘ, -Ă, nărăvași, -e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care mușcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arțăgos. – Nărav + suf. -aș.

NĂRĂVÁȘ, -Ă, nărăvași, -e, adj. (Mai ales despre cai) Cu nărav (1). Armăsar nărăvaș. ♦ (Rar, despre oameni) Cu apucături rele. V. incorigibil. (Substantivat) Stoica e un nărăvaș și așa i se cuvine. D. ZAMFIRESCU, la CADE.

NĂRĂVÁȘ ~ă (~i, ~e) 1) (mai ales despre cai) Care se supune cu greu omului; cu nărav; nărăvit. 2) fig. (despre oameni) Care are apucături rele; cu arțag; arțăgos; buclucaș; scandalagiu; certăreț; gâlcevitor. /nărav + suf. ~aș

nărăvaș a. cu nărav: calul nărăvaș.

nărăvaș, -ă adj. Vest. Nărăvit, cu nărav: cal nărăvaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nărăváș adj. m., pl. nărăváși; f. nărăváșă, art. nărăváșa, pl. nărăváșe

nărăváș adj. m., pl. nărăváși; f. sg. nărăváșă, pl. nărăváșe

nărăvaș, pl. nărăvași, f. nărăvașă, pl. nărăvașe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂRĂVÁȘ adj. năbădăios, nărăvit, (reg.) iabraș, (prin Ban.) bâvaș, (Ban.) porav, (prin Transilv.) poroș, (Transilv. și prin Maram.) sucaș, (Transilv.) șupar. (Cal ~.)

NĂRĂVAȘ adj. năbădăios, nărăvit, (reg.) iabraș, (prin Ban.) bîvaș, (Ban.) porav, (prin Transilv.) poroș, (Transilv. și prin Maram.) sucaș, (Transilv.) șupar. (Cal ~.)

Intrare: nărăvaș
nărăvaș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nărăvaș
  • nărăvașul
  • nărăvașu‑
  • nărăvașă
  • nărăvașa
plural
  • nărăvași
  • nărăvașii
  • nărăvașe
  • nărăvașele
genitiv-dativ singular
  • nărăvaș
  • nărăvașului
  • nărăvașe
  • nărăvașei
plural
  • nărăvași
  • nărăvașilor
  • nărăvașe
  • nărăvașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nărăvaș

etimologie:

  • Nărav + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09