19 definiții pentru nădejde


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nădejde sf [At: PSALT. HUR. 51r/17 / V: (îrg) ne~, (reg) ni~ / Pl: (rar) ~di / E: slv надєжда] 1 (Lsg) Credință că ceea ce face sau dorește cineva este realizabil Si: speranță, (înv) nădăjduință. 2 (Bis; spc) Una dintre cele trei virtuți teologice. 3 (Îlv) A trage ~ (de la cineva) sau (rar) a se da ~dii A spera. 4 (Îe) A trage ~ (de cineva) sau a-i trage (cuiva) ~ A spera să revadă o ființă iubită. 5 (Îae) A spera să aibă aproape pe cineva. 6 (Spc; îae) A spera să ia în căsătorie o ființă iubită. 7 (Îae) A spera să aibă copii. 8 (Reg; îe) E ~ să... (sau de...) Este posibil. 9 (Rar; îlav) În ~a... În speranța... 10 (Rar; îal) Bazându-se pe... 11 (Îe) A fi slabă ~ sau, înv, ~ slabă (să... sau de...) A avea prea puțină încredere sau speranță în ceva. 12 (Îlav) Slabă ~ Puțin probabil. 13 (Îal) Nesigur (1). 14 (Îe) A(-și) lua ~a (de... sau de la..., reg, despre...) A nu mai avea nici o speranță. 15 (Îae) A renunța. 16 Încredere în sprijinul sau în ajutorul cuiva sau a ceva. 17 Certitudine că ceva sau cineva va fi favorabil sau de ajutor. 18 (Îla) De ~ În care poți avea toată încrederea. 19 (Îlav) De (sau cu) ~ Așa cum trebuie. 20 (Îal) Foarte bine. 21 (Îal) Solid. 22 (Îal) Temeinic. 23 (Îe) A avea ~ (sau a-și pune ~a) în... (sau la..., pe..., înv, către..., pre..., spre...) A se bizui pe cineva sau pe ceva. 24 (Îae) A se încrede în... 25 (Îe) A se lăsa în ~a cuiva A se bizui pe... 26 (Ccr) Fapt care dă încrederea sau certitudinea că se va realiza dorința cuiva.

NĂDÉJDE, nădejdi, s. f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ◊ Loc. adj. De nădejde = în care poți avea toată încrederea. ◊ Loc. adv. De (sau cu) nădejde = așa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic. ◊ Loc. vb. A trage nădejde = a spera, a nădăjdui. ◊ Expr. În nădejdea... = în speranța..., bazându-se pe... A se lăsa în nădejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-și pune (sau a avea) nădejdea (în cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se încrede (în...). Slabă nădejde = puțin probabil, nesigur. ♦ (Concr.) Ceea ce dă încrederea, certitudinea că se va realiza dorința cuiva. – Din sl. nadežda.

NĂDÉJDE, nădejdi, s. f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ◊ Loc. adj. De nădejde = în care poți avea toată încrederea. ◊ Loc. adv. De (sau cu) nădejde = așa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic. ◊ Loc. vb. A trage nădejde = a spera, a nădăjdui. ◊ Expr. În nădejdea... = în speranța..., bazându-se pe... A se lăsa în nădejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-și pune (sau a avea) nădejdea (în cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se încrede (în...). Slabă nădejde = puțin probabil, nesigur. ♦ (Concr.) Ceea ce dă încrederea, certitudinea că se va realiza dorința cuiva. – Din sl. nadežda.

NĂDÉJDE, nădejdi, s. f. Încredere în realizarea unei dorințe; speranță. Oamenii pe care îi întîlneam aveau ochii liniștiți și plini de nădejde. SADOVEANU, O. VI 350. Norodul pretutindene îl întîmpina cu bucurie și nădejde. NEGRUZZI, S. I 142. ◊ Loc. adj. De nădejde = în care poți avea toată încrederea, de încredere. Din partea mea atîta știu: am pus oameni de nădejde. C. PETRESCU, R. DR. 50. ◊ Loc. adv. (Regional) De (sau cu) nădejde = așa cum trebuie, foarte bine, zdravăn. Ranița asta și-a așezat-o pe creștetul capului și, petrecîndu-și brîul de cîteva ori pe sub bărbie, a înțepenit totul de nădejde. GALAN, B. I 188. Săcurea plugului... Ager, oțelul rupe de la fund Pămîntul greu, muncit cu dușmănie și cu nădejde. ARGHEZI, V. 50. Gîrneață o cetluise de nădejde. HOGAȘ, DR. II 99. Nici că se mai mișcară din loc, fiindcă îi lovise cu nădejde. ISPIRESCU, L. 123. ◊ Expr. A trage nădejde = a nădăjdui, a spera. Cine n-are nimic ascultă la toate și trage nădejde! REBREANU, R. I 238. Îți pot mai dinainte spune că degeaba tragi nădejde. CARAGIALE, O. III 61. A se lăsa în nădejdea (cuiva) = a conta pe..., a se bizui pe... Steaua aceasta să ne lumineze drumul, căci fînarele de pe uliți s-au lăsat în nădejdea lunei pe astă-sară, și luna în nădejdea fînarelor. ALECSANDRI, T. I 87. A-și pune (sau a avea) nădejdea (în cineva) = a avea încredere în forțele și capacitatea cuiva, a se încrede în... Ce te face să-ți pui asemenea nădejde în mine? SADOVEANU, A. L. 169. Pot să am nădejde în voi? CREANGĂ, P. 20. A trage nădejde ca spînul de barbă v. barbă. A-și lua nădejdea (de la cineva sau de la ceva) v. lua (II 1). Slabă nădejde = puțin probabil, nesigur. Slabă nădejde să vie altul și să-ți spuie. C. PETRESCU, Î. II 12.

NĂDÉJDE ~i f. 1) Credință în posibilitatea realizării unei dorințe sau a unei acțiuni; sentiment al unei persoane care speră; speranță. * De ~ a) pe care te poți bizui; de încredere; b) sigur; c) trainic; temeinic. Cu ~ a) cu încredere; b) foarte bine; solid. În ~ea sperând că. Slabă ~ puțin probabil; este problematic. A trage ~ a nădajdui; a spera. A avea ~ (sau a-și pune ~ea) în cineva a conta pe cineva. A se lăsa în ~ea cuiva (sau a ceva) a se bizui (fără temei) pe cineva (sau pe ceva). A trăi cu ~ea a trăi sperând. A pierde ~ea a înceta de a mai spera; a se descuraja. A pierde ~ea în cineva a) a nu mai avea încredere în cineva; b) a fi dezamăgit. 2) Persoană sau lucru de la care se așteaptă multe; speranță. [G.-D. nădejdii] /<sl. nadežda

nădejde f. speranță: a trage nădejde, a spera. [Slav. NADEJDA].

nădéjde f., pl. ĭ (vsl. [bg. sîrb. rus.] nadéžda, d. na-dĭeati sen, a spera. V. nădăĭesc). Speranță. A trage nădejde, a spera; a-țĭ lua nădejdea, a nu maĭ spera. Prov. În nădejdea slugiĭ, daĭ de fundu pungiĭ, bazîndu-te pe servitor, sărăceștĭ. – Și nedejde (Vs.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nădéjde s. f., g.-d. art. nădéjdii; pl. nădéjdi

nădéjde s. f., g.-d. art. nădéjdii; pl. nădéjdi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂDÉJDE s. 1. v. speranță. 2. credință, speranță, (rar) nădăjduire, (înv.) nădăjduință. (Nu și-a pierdut ~ în mai bine.) 3. încredere, siguranță. (Pot să am ~ în voi?)

NĂDEJDE s. 1. speranță, (înv.) răbdare, sperare, upovăință. (Toată ~ mea e în tine.) 2. credință, speranță, (rar) nădăjduire, (înv.) nădăjduință. (Nu și-a pierdut ~ în mai bine.) 3. încredere, siguranță. (Pot să am ~ în voi?)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nădéjde (nădéjdi), s. f.1. Speranță. – 2. (Înv.) Așteptare. Sl. (bg.) nadežda (Miklosich, Lexicon, 401; Cihac, II, 208), cf. ceh. nadĕže.Der. nădăjdui, vb. (a spera, a avea speranță); nădăi, vb. (Trans., a aștepta, a presimți, a prevedea), din sl. nadĕjati; nădăjduitor, adj. (care speră); desnădăjdui, vb. (a despera).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NĂDEJDE 1. Ioan N. (1854-1928, n. Tecuci), publicist, sociolog și om politic român. A aderat la mișcarea socialistă, militând pentru revendicări general-democratice. Membru al Consiliului general al P.S.D.M.R. Principalul lider al „generoșilor”, care au părăsit în 1899 P.S.D.M.R., trecând în Partidul Național-Liberal. A condus revistele „Contemporanul”, „Revista socială”, „Lumea nouă” și „Voința națională”. Autor al unei „Istorii a limbii și literaturii române” și a unui „Dicționar latin-român”. 2. Sofia N. (1856-1946, n. Botoșani), scriitoare și publicistă română. Sora pictorului Octav Băncilă și soția lui N. (1). A colaborat la revista „Contemporanul” și la alte publicații socialiste. Autoare de nuvele („Din chinurile vieții”, romane („Robia banului”) și piese de teatru („O iubire la țară”), dezbătând probleme sociale și umanitare. Publicistica ei pledează cauza emancipării femeii.

NĂDEJDE, Iosif (1879-1930, n. Pătulele, jud. Mehedinți), publicist și om politic român. A colaborat la „Lumea nouă”, „România muncitoare”, militând pentru refacerea P.S.D.M.R. Din 1906 a lucrat în redacția ziarului „Adevărul”. Traduceri.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a trage nădejde ca ursul de coadă expr. a nădăjdui lucruri imposibil de realizat.

om de ispravă / de nădejde expr. om bun; om pe care te poți bizui la nevoie.

Intrare: nădejde
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nădejde
  • nădejdea
plural
  • nădejdi
  • nădejdile
genitiv-dativ singular
  • nădejdi
  • nădejdii
plural
  • nădejdi
  • nădejdilor
vocativ singular
plural

nădejde

  • 1. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nădăjduire speranță antonime: deznădejde 2 exemple
    exemple
    • Oamenii pe care îi întîlneam aveau ochii liniștiți și plini de nădejde. SADOVEANU, O. VI 350.
      surse: DLRLC
    • Norodul pretutindene îl întîmpina cu bucurie și nădejde. NEGRUZZI, S. I 142.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală De nădejde = în care poți avea toată încrederea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Din partea mea atîta știu: am pus oameni de nădejde. C. PETRESCU, R. DR. 50.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială De (sau cu) nădejde = așa cum trebuie, foarte bine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: solid (adj.) temeinic zdravăn 4 exemple
      exemple
      • Ranița asta și-a așezat-o pe creștetul capului și, petrecîndu-și brîul de cîteva ori pe sub bărbie, a înțepenit totul de nădejde. GALAN, B. I 188.
        surse: DLRLC
      • Săcurea plugului... Ager, oțelul rupe de la fund Pămîntul greu, muncit cu dușmănie și cu nădejde. ARGHEZI, V. 50.
        surse: DLRLC
      • Gîrneață o cetluise de nădejde. HOGAȘ, DR. II 99.
        surse: DLRLC
      • Nici că se mai mișcară din loc, fiindcă îi lovise cu nădejde. ISPIRESCU, L. 123.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cine n-are nimic ascultă la toate și trage nădejde! REBREANU, R. I 238.
        surse: DLRLC
      • Îți pot mai dinainte spune că degeaba tragi nădejde. CARAGIALE, O. III 61.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie În nădejdea... = în speranța..., bazându-se pe...
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.5. expresie A se lăsa în nădejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Steaua aceasta să ne lumineze drumul, căci fînarele de pe uliți s-au lăsat în nădejdea lunei pe astă-sară, și luna în nădejdea fînarelor. ALECSANDRI, T. I 87.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A-și pune (sau a avea) nădejdea (în cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se încrede (în...).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Ce te face să-ți pui asemenea nădejde în mine? SADOVEANU, A. L. 169.
        surse: DLRLC
      • Pot să am nădejde în voi? CREANGĂ, P. 20.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.8. expresie A-și lua nădejdea (de la cineva sau de la ceva).
      surse: DLRLC
    • 1.9. expresie Slabă nădejde = puțin probabil.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nesigur un exemplu
      exemple
      • Slabă nădejde să vie altul și să-ți spuie. C. PETRESCU, Î. II 12.
        surse: DLRLC
    • 1.10. concretizat Ceea ce dă încrederea, certitudinea că se va realiza dorința cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: