MĂTURÍCĂ s. f. Diminutiv al lui m ă t u r ă. 1. Cf. m ă t u r ă (1). Cf. POLIZU, COSTINESCU, DDRF, ALEXI, W. Luați. . . Nouăzeci și nouă de furcuțe, Nouăzeci și nouă de măturele. . . Cu măturile îl măturați, Sărcinuțe mi-l legați. MARIAN, V. 226. ♦ Mătură mică cu care se perie hainele. ♦ E x p r. (Rar) A umbla cu măturică = a linguși. V. p e r i a. „Totdeauna-mi umbli cu măturică. . .” Premiatul. . . aruncă o privire . . . cu venin colegului obraznic. PAS, Z. II, 105. 2. (Bot.) Nume dat mai multor plante erbacee: a) (la pl., în forma măturele) plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). Cf. PANȚU, PL. ; b) (regional) mătură (Kochia scoparia). Cf. ȘEZ. XV, 81 ; c) (rar) vinețele (Centaurea cyanus). PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU ; d) (regional, la pl.) mătură (Sorghum vulgare). ALRM SN I h 100; e) (regional; la pl., în forma măturici) plevaiță (Xeranthemum annuum). PANȚU, PL. ; f) (regional) „tămîiță”. H XIV 349 ; g) (regional) sînziene-albe (Galiurh mollugo). ALR 1 954/592 ; (regional) sporici (Verbena officinalis). VOICULESCU, L. 179, cf. BARONZI, L. 138. În dreptul unei case mici, pusă cam sub șosea, îngrădită cu lațe și ocolită cu măturică, cu creițe. . ., abătu din drum. DELAVRANCEA, T. 191, cf. GRECESCU, FL. 348. Ara locul și-l semăna cu măturică. I. BOTEZ, ȘC. 7. Măturelele sălbatice lăcrămau în cupele siminichiei. KLOPȘTOCK, F. 187, cf. H I 19, 343, III 243, 325, IV 52, IX 447, XI 192, XIV 301. Foaie verde măturică, Șeapte văi ș-o vale-adincă. TEODORESCU, P. P. 350. 3. (Regional) Mătură (6) (Sălătrucel-Călimănești). CHEST. V 140/68, cf. 145/68. 4. (Regional) Pămătuf de șters vatra cuptorului ; (regional) măturoi (3), măturuș (Măceșu de Jos-Băilești). ALR II 4 000/872. 5. (La pl., în forma măturele) Numele unui dans popular. Cf. I. CR. I, 155, VARONE, D. – Pl.: măturele și măturici. – Și: (cu schimbare de suf.) mătureá s. f. – Mătură + suf. -ică. – Măturea: cu schimbare de suf.