18 definiții pentru muscel mușcel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSCÉL, muscele, s. n. Culme deluroasă prelungită, puțin înaltă și cu povârnișuri domoale, care face tranziția între regiunea de munte și cea de deal, fiind de obicei acoperită cu pășuni, fânețe și livezi cu pomi fructiferi. [Var.: mușcél s. n.] – Et. nec.

MUSCÉL, muscele, s. n. Culme deluroasă prelungită, puțin înaltă și cu povârnișuri domoale, care face tranziția între regiunea de munte și cea de deal, fiind de obicei acoperită cu pășuni, fânețe și livezi cu pomi fructiferi. [Var.: mușcél s. n.] – Et. nec.

muscel2 sn [At: PHILIPPIDE, P. 64 / Pl: ~e / E: mușchi2 + -cel] 1-2 (Rar; șhp) Mușchi2 (mic) de porc.

muscel1 sn [At: CUV D. BĂTR I, 246 / V: (reg) mușcel / Pl: ~e / E: cf munțicei (pll munticel)] 1 Culme deluroasă prelungă, nu prea înaltă, cu povârnișuri domoale, cu profilul transversal convex în partea superioară și concav către bază Si: colină, muncel. 2 (Reg) Imaș. 3 (Reg) Câmp situat în vecinătatea satului.

MUSCÉL, muscele, s. n. Deal înalt, cu pantă ușoară, făcînd tranziția între regiunea de munte și cea de deal. Cele două focuri pocniră de parcă s-ar fi spart bolta cerului și pe urmă hăuliră, șfărămîndu-se peste muscele. V. ROM. noiembrie 1953, 12. Se îndreptă apoi spre Vîlcea, ca de acolo să se-ntoarcă, pe sub muscele, la locul unde se adunase la tabără fiii săi. ODOBESCU, S. I 164. Variantă: mușcél ȘEZ. I 142) s. n.

MUSCÉL ~e n. Porțiune de teren de la poalele munților, acoperită cu pășuni, fânețe și livezi, care constituie zona de trecere dintre munți și dealuri. /Orig. nec.

muscel n. 1. deal înalt cam până la 400 metri; 2. pl. șir de dealuri; 3. (Putna) imaș de vite. [Origină necunoscută].

MUȘCÉL s. n. v. muscel.

muncel sn [At: (a. 1684) ȘTEFANELLI, D. C. 8 / Pl: ~e, (îrg, sm) ~cei / E: ml monticellus] 1 Formă de relief convexă sau plată situată între două văi și făcând parte din treapta mai coborâtă a unui masiv sau lanț muntos. 2 Munte puțin înalt. 3 Parte mai joasă a muntelui. 4 Deal în formă de căciulă, cu locuri bune de pășune, de arat sau de cosit. 5 Colină.

muncél n., pl. e (lat. monticĕllus, it. monticello, fr. monceau, sp. montecillo). Est. Munte mic, deal mare. – În vest mușcel (din *munțicel?).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

muscél, muscéle, s.n. (reg.) 1. deal înalt de 400 metri. 2. (la pl.) șir de dealuri. 3. imaș (islaz) de vite.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MUSCELELE ARGEȘULUI (MUSCELELE GETICE sau SUBCARPAȚII ARGEȘULUI) 1. Unitate de relief bine individualizată formată dintr-o asociație de culmi înalte și prelungi, cu alt. între 600 și 1.000 m, separate de depresiuni, situată între lanțul M-ților Cozia, Ghițu, Frunți și Iezer (la N), valea superioară a Dâmboviței (la E), Piemontul Cândești, Dealurile Argeșului și Piemontul Cotmeana (la S) și valea Oltului (la V). Denumirea de muescele a fost atribuită acestei zone de către Ion Popescu-Voitești în 1908. În șirul masivelor deluroase se evidențiază, de la E la V, Mățău (1.017 m), Ciocanu (886 m), Chicera sau Chicuira (1.218 m; după alte surse 1.227 m), Tămașu (1.104 m) ș.a., separate de culoare de vale (Topolog, Argeș, Vâlsan, Rău Târgului, Argeșel ș.a.), masive care domină către N o serie de depresiuni tectonice de contact (Sălătrucu pe râul Topolog, Arefu pe Argeș, Brădetu pe Vâlsan, Nucșoara pe Râu Doamnei, Câmpulung pe Bughea și Râu Târgului ș.a.). Întinse zone de fânețe și livezi. 2. Muscelele Năsăudului v. Năsăud (1).

NANU-MUSCEL, Ioan (1862-1938, n. Câmpulung), medic român. Prof. univ. la București. Contribuții în domeniile semiologiei, holerei, pneumoniei, febrei recurente („Clinici medicale”, în colab.).

POIENARII DE MUSCEL, com. în jud. Argeș, situată în E muscelelor Argeșului, la poalele SV ale dealului Mățău, pe Râu Tărgului; 3.667 loc. (2003). Reșed com. este satul Poienari. Expl. de lignit (în satul Jugur). Pomicultură. Biserica cu triplu hram – Sf. Nicolae, Sfinții Voievozi și Sf. Ioan (1854), în satul Jugur.

Intrare: muscel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscel
  • muscelul
  • muscelu‑
plural
  • muscele
  • muscelele
genitiv-dativ singular
  • muscel
  • muscelului
plural
  • muscele
  • muscelelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușcel
  • mușcelul
  • mușcelu‑
plural
  • mușcele
  • mușcelele
genitiv-dativ singular
  • mușcel
  • mușcelului
plural
  • mușcele
  • mușcelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muscel mușcel

  • 1. Culme deluroasă prelungită, puțin înaltă și cu povârnișuri domoale, care face tranziția între regiunea de munte și cea de deal, fiind de obicei acoperită cu pășuni, fânețe și livezi cu pomi fructiferi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cele două focuri pocniră de parcă s-ar fi spart bolta cerului și pe urmă hăuliră, șfărămîndu-se peste muscele. V. ROM. noiembrie 1953, 12.
      surse: DLRLC
    • Se îndreptă apoi spre Vîlcea, ca de acolo să se-ntoarcă, pe sub muscele, la locul unde se adunase la tabără fiii săi. ODOBESCU, S. I 164.
      surse: DLRLC

etimologie: