MUSCEL, muscele, s. n. Deal înalt, cu pantă ușoară, făcînd tranziția între regiunea de munte și cea de deal. Cele două focuri pocniră de parcă s-ar fi spart bolta cerului și pe urmă hăuliră, șfărămîndu-se peste muscele. V. ROM. noiembrie 1953, 12. Se îndreptă apoi spre Vîlcea, ca de acolo să se-ntoarcă, pe sub muscele, la locul unde se adunase la tabără fiii săi. ODOBESCU, S. I 164. Variantă: mușcel ȘEZ. I 142) s. n.