opțiuni
  • info

19 definiții pentru mundir

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUNDIR, mundire, s. n. (Înv.) Tunică sau, p. gener., uniformă (militară). [Var.: mondir s. n.] – Din rus. mundir, magh. mondúr, mundér.

MUNDIR, mundire, s. n. (Înv.) Tunică sau, p. gener., uniformă (militară). [Var.: mondir s. n.] – Din rus. mundir, magh. mondúr, mundér.

mundir sn [At: BULETIN, F (1833), 632/12 / V: (reg) mon~, mondor, mondur / Pl:(rar) ~uri / E: rs мундир, mg mondur, mundér] (Iuz) 1 Tunică militară. 2 (Pgn) Uniformă militară. 3 (Rar; îs) Cavaleri de ~e Militari. 4 (Reg; csc) Îmbrăcăminte.

MUNDIR s. n. v. mondir.

MUNDIR ~e n. înv. Tunică sau uniformă (militară). /<rus. mundir, ung. mondúr, mundér

mundír, V. mondir.

MONDIR s. n. v. mundir.

mondir sn vz mundir

mondor sn vz mundir

mondur sn vz mundir

MONDIR, mondire, s. n. (învechit) Tunică militară. Ceafa lată și dreaptă se răsfrîngea.. peste gulerul strîns al mondirului. DELAVRANCEA, S. 124. Ridic pe maiorul, îi deschei repede mondirul la gît și la piept. CARAGIALE, O. II 167. – Variantă: mundir s. n.

mondir n. uniformă militărească: cosea galoanele la mondirul lui nea Chiriac CAR. [Rus. MUNDIRŬ, din nemț. MONTUR].

mondír și mundír n., pl. e (rus. mundir, d. germ. montur, uniformă, echipament; montieren, a echipa, care vine d. fr. monture, acțiunea de a monta. V. montură. P. term., cp. cu coviltir). Vechĭ. Uniformă militară, maĭ ales tunică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mundir (uniformă) (înv.) s. n., pl. mundire

mundir (înv.) s. n., pl. mundire

mundir s. n., pl. mundire

mondir, -re.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mondir (-ruri), s. n. – Uniformă, haină militară. – Var. mundir. Fr. monture › germ. Montur, și de aici rus. mundir (Sanzewitsch 205; Tiktin; Bogrea, Dacor., I, 292; Vasmer, II, 173), cf. pol. mundur. – Der. înmundira, vb. (a se îmbrăca în uniformă).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mondir, mondire, s.n. – (mil.) Manta soldățească: „Peste-o lună și mai bine / Pune-or mondiru pe mine” (Memoria, 2004-bis: 1307). – Din rus. mundir (MDA) < germ. Montur „uniformă, echipament” < fr. monture (Șăineanu, Scriban; Tiktin, Bogrea, Vasmer, cf. DER).

mondir, -e, s.n. – (mil.) Manta soldățească: „Peste-o lună și mai bine / Pune-or mondiru pe mine” (Memoria 2004-bis: 1307). – Fr. monture > germ. Montur > rus. mundir (DER).

Intrare: mundir
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mundir
  • mundirul
  • mundiru‑
plural
  • mundire
  • mundirele
genitiv-dativ singular
  • mundir
  • mundirului
plural
  • mundire
  • mundirelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mondir
  • mondirul
  • mondiru‑
plural
  • mondire
  • mondirele
genitiv-dativ singular
  • mondir
  • mondirului
plural
  • mondire
  • mondirelor
vocativ singular —
plural —
mondur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mondor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mundir, mundiresubstantiv neutru

  • 1. învechit Tunică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tunică diminutive: mundiraș
    • format_quote Ceafa lată și dreaptă se răsfrîngea... peste gulerul strîns al mondirului. DELAVRANCEA, S. 124. DLRLC
    • format_quote Ridic pe maiorul, îi deschei repede mondirul la gît și la piept. CARAGIALE, O. II 167. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.