15 definiții pentru mundir mondir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUNDÍR, mundire, s. n. (Înv.) Tunică sau, p. gener., uniformă (militară). [Var.: mondír s. n.] – Din rus. mundir, magh. mondúr, mundér.

MUNDÍR, mundire, s. n. (Înv.) Tunică sau, p. gener., uniformă (militară). [Var.: mondír s. n.] – Din rus. mundir, magh. mondúr, mundér.

mundir sn [At: BULETIN, F (1833), 632/12 / V: (reg) mon~, mondor, mondur / Pl:(rar) ~uri / E: rs мундир, mg mondur, mundér] (Iuz) 1 Tunică militară. 2 (Pgn) Uniformă militară. 3 (Rar; îs) Cavaleri de ~e Militari. 4 (Reg; csc) Îmbrăcăminte.

MUNDÍR ~e n. înv. Tunică sau uniformă (militară). /<rus. mundir, ung. mondúr, mundér

MONDÍR s. n. v. mundir.

MONDÍR, mondire, s. n. (învechit) Tunică militară. Ceafa lată și dreaptă se răsfrîngea.. peste gulerul strîns al mondirului. DELAVRANCEA, S. 124. Ridic pe maiorul, îi deschei repede mondirul la gît și la piept. CARAGIALE, O. II 167. – Variantă: mundír s. n.

mondir n. uniformă militărească: cosea galoanele la mondirul lui nea Chiriac CAR. [Rus. MUNDIRŬ, din nemț. MONTUR].

mondír și mundír n., pl. e (rus. mundir, d. germ. montur, uniformă, echipament; montieren, a echipa, care vine d. fr. monture, acțiunea de a monta. V. montură. P. term., cp. cu coviltir). Vechĭ. Uniformă militară, maĭ ales tunică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mundír (înv.) s. n., pl. mundíre

mundír s. n., pl. mundíre


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mondír (-ruri), s. n. – Uniformă, haină militară. – Var. mundir. Fr. monturegerm. Montur, și de aici rus. mundir (Sanzewitsch 205; Tiktin; Bogrea, Dacor., I, 292; Vasmer, II, 173), cf. pol. mundur.Der. înmundira, vb. (a se îmbrăca în uniformă).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mondír, mondire, s.n. – (mil.) Manta soldățească: „Peste-o lună și mai bine / Pune-or mondiru pe mine” (Memoria, 2004-bis: 1307). – Din rus. mundir (MDA) < germ. Montur „uniformă, echipament” < fr. monture (Șăineanu, Scriban; Tiktin, Bogrea, Vasmer, cf. DER).

mondír, -e, s.n. – (mil.) Manta soldățească: „Peste-o lună și mai bine / Pune-or mondiru pe mine” (Memoria 2004-bis: 1307). – Fr. monture > germ. Montur > rus. mundir (DER).

Intrare: mundir
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mundir
  • mundirul
  • mundiru‑
plural
  • mundire
  • mundirele
genitiv-dativ singular
  • mundir
  • mundirului
plural
  • mundire
  • mundirelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mondir
  • mondirul
  • mondiru‑
plural
  • mondire
  • mondirele
genitiv-dativ singular
  • mondir
  • mondirului
plural
  • mondire
  • mondirelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)