Definiția cu ID-ul 951658:
Arhaisme și regionalisme
mondir, mondire, s.n. – (mil.) Manta soldățească: „Peste-o lună și mai bine / Pune-or mondiru pe mine” (Memoria, 2004-bis: 1307). – Din rus. mundir (MDA) < germ. Montur „uniformă, echipament” < fr. monture (Șăineanu, Scriban; Tiktin, Bogrea, Vasmer, cf. DER).