Definiția cu ID-ul 712630:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mondir, -e, s.n. – (mil.) Manta soldățească: „Peste-o lună și mai bine / Pune-or mondiru pe mine” (Memoria 2004-bis: 1307). – Fr. monture > germ. Montur > rus. mundir (DER).