mușamaliza vt [At: TDRG / Pzi: ~zez / E: mușama + -iza] (Fam; c. i. o greșeală, o faptă incorectă, necinstită, urâtă, reprobabilă) A face să dispară orice urmă Si: a ascunde, a acoperi, a cocoloși, a tăinui.

MUȘAMALIZA, mușamalizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la acțiuni urîte, necinstite) A ascunde, a cocoloși, a acoperi, a masca.

A MUȘAMALIZA ~ez tranz. 1) (fapte reprobabile) A tăinui în mod intenționat, prezentând într-o lumină favorabilă. 2) (lucruri neplăcute) A ține sub tăcere pentru a da uitării. /mușama + suf. ~iza

*mușamalizéz v. tr. (d. mușama, pl. -ale). Fam. Cocoloșesc, fac mușama, ascund ca să nu afle lumea: a mușamaliza o afacere.

mușamaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mușamalizez, 3 mușamalizează; conj. prez. 1 sg. să mușamalizez, 3 să mușamalizeze

mușamaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 mușamalizează

mușamaliza vb., ind. prez. 1 sg. mușamalizez, 3 sg. și pl. mușamalizează

mușamalizez.

mușamaliza, mușamalizez v. t. a ascunde / a acoperi o acțiune urâtă, necinstită, reprobabilă

MUȘAMALIZA vb. a cocoloși, (prin Olt.) a mitocosi. (A vrut să ~ niște nereguli.)

MUȘAMALIZA vb. a cocoloși, (prin Olt.) a mitocosi. (A vrut să ~ niște nereguli.)

MUȘAMALIZA vb. 1. T r a n z. (Familiar; complementul indică o greșeală, o faptă incorectă, necinstită etc.) A ascunde, a acoperi, a face să dispară orice urmă; a cocoloși. V. t ă i n u i. Cf. TDRG. Toate trebuiau mușamalizate, pentru a evita un scandal de familie. V. ROM. februarie 1954, 74. Dacă ai să taci, mușamalizăm această întîmplare. Scapi și tu, îi îndulcim și lui pedeapsa. ib. septembrie 1955, 111, cf. ib. martie 1960, 149. Îl utiliza ori de cîte ori era la mijloc o afacere mîrșavă care trebuia să fie mușamalizată. STANCU, R. A. I, 265. – Prez. ind.: mușamalizez. – De la mușamale (pl. lui mușama).