MOSCHEE, moschei, s. f. Edificiu în care se oficiază serviciul religios la mahomedani. [Pl. și: moschee] – Din fr. mosquée.

moschee sf [At: ALECSANDRI, ap. DLR / Pl: ~chei, ~ / E: fr mosquée] Templu musulman Vz geamie.

MOSCHEE, moschei, s. f. Templu de cult mahomedan. [Pl. și: moschee] – Din fr. mosquée.

MOSCHEE, moschei și moschee, s. f. Templu mahomedan. V. geamie. Tainice moschei, Pe soarele din apă plimbîndu-și minaretele. LESNEA, A. 56. Marile moschee ale padișahilor. ODOBESCU, S. II 505.

MOSCHEE s.f. Locaș de rugăciune mahomedan; geamie. [Pron. -che-e, pl. -ei, -ee. / cf. fr. mosquée, it. moschea < ar. masgid].

MOSCHEE s. f. edificiu de cult mahomedan; geamie. (< fr. mosquée)

MOSCHEE ~i f. Templu de cult la mahomedani; geamie. [G.-D. moscheii] /<fr. mosquée

moschee f. geamie mică.

*moschéĭe f., pl. eĭ (fr. mosquée. V. mecet. Geamie.

moschee s. f., art. moscheea, g.-d. art. moscheii; pl. moschei, art. moscheile (desp. -che-i-)

moschee s. f., art. moscheea, g.-d. art. moscheii; pl. moschei, art. moscheile (-che-i-)

moschee s. f., art. moscheea, g.-d. art. moscheii; pl. moschei, art. moscheile (sil. -che-i-)

moschee, -chei.

MOSCHEE s. (BIS.) geamie, (înv.) mecet. (~ la musulmani.)

MOSCHEE s. (BIS.) geamie, (înv.) mecet. (~ la musulmani.)

MOSCHEE s. f. Templu musulman. V. g e a m i e. Își petrece viața în rugăciuni pe la moschee și în apatie pe la cafenele. ALECSANDRI, ap. CADE. Marile moschee ale padișahilor musulmani. ODOBESCU, S. II, 505. Așază aci o garnizoană turcească, prefăcînd în moschee biserica catedrală. XENOPOL, I. R. IV, 255. De pildă, în țara aceasta, după vechi tratate, turcii n-au drept să-și clădească moschei. SADOVEANU O. X, 103, cf. 308, 310. Speră . . . să facă, dacă nu dintr-un templu păgîn o biserică creștină, măcar o moschee de alabastru ca cea din Cairo. BENIUC, M. C. I, 47. ◊ F i g. Iar lebedele-s albe și tainice moschei, Pe soarele din apă plimbîndu-și minaretele. LESNEA, A. 56. – Pl.: moschei și moschee. – Din fr. mosquée. Cf.it. m o s c h e a.