monarh s.m. (polit.) 1 cap încoronat, maiestate, suveran. Monarhul este conducătorul unei monarhii. 2 cap încoronat, împărat, împărăteasă, maiestate, suveran, <în fosta Rusie> țar, țarină, <la romani; livr.> cezar, <în Imperiul Bizantin; livr.> basileu, <astăzi rar; mai ales în basme sau poetic> crai, crăiasă, <înv.> amira, amiroană, imperator, imperatrice, imperatriță, împărăție, țariță. Traian a fost unul dintre cei mai importanți monarhi ai romanilor. 3 cap încoronat, maiestate, rege¹, regină, suveran, <astăzi rar; mai ales în basme sau poetic> crai, crăiasă, <înv.> rigă. Juan Carlos este monarhul Spaniei. Elisabeta a Il-a este monarhul Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord. 4 (în opoz. cu „supus”) cârmuitor, conducător, domn, domnitor, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, <astăzi rar> stăpân, <astăzi rar; mai ales în basme sau poetic> crai, <înv. și pop.> oblăduitor, <înv.> biruitor, chivernisitor, despuietor, domnariu, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, toparh, vlădică, vlăduitor, <fig.> cârmaci. Istoria înregistrează faptele unor mari monarhi.