21 de definiții pentru molâu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLẤU, -ẤIE, molâi, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de forță, de energie, de elan; încet, greoi, leneș. 2. Lipsit de voință, de hotărâre; indolent. [Pl. și: (f.) molâie] – Moale + suf. -âu.

molâu, ~âie [At: IST. AM. 60v/17 / V: (reg) ~lău, ~lâi, ~liu / Pl: ~âi, ~âie / E: moale1 + -âu] 1 a (Îvr) Moale1 (1). 2 a Lipsit de rezistență Si: slab, șubred. 3-4 a, av (D. ființe și mișcările lor) (Care este) fără forță, fără vlagă Si: încet, leneș, molatic, (reg) molan1 (1), molălău, molcan, molofan. 5-6 a, av (Care este) lipsit de energie, de voință, de combativitate Si: bleg, indolent, leneș, moale1, (reg) molând, moloi (1), molticos. 7-8 sm, a (Persoană) care arată, trădează lipsă de energie, indolență. 9 sm (Iht; reg; îf molâi; pbl) Molan1 (2) (Nemachilus barbatulus). 10 sfp (Art.) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

MOLẤU, -ẤIE, molâi, -âie, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de forță, de energie, de elan; încet, greoi, leneș. 2. Lipsit de voință, de hotărâre; indolent. – Moale + suf. -âu.

MOLÂU ~ie (~i) și substantival 1) Care este lipsit de vigoare și energie; molatic. 2) fig. Care este lipsit de voință. /moale + suf. ~âu

molău2, ~ăie a vz molâu

molâi, ~âie a, sm vz molâu

moliu2, ~ie a vz molâu

MOLÎ́U, -Î́IE, molîi, adj. 1. Lipsit de energie, fără vlagă, slăbănog; apatic. Uf, ce văr molîu mai am! C. PETRESCU, Î. I 6. 2. Încet, domol, molatic. E tristă și la vedere apa lui lată, molîie. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ (Adverbial) Murmurînd o doină trist, molîu. BENIUC, V. 9. 3. (Rar) Searbăd, plicticos, monoton. Scrieri dulcegi, molîi, otova. La TDRG.

molắŭ adj. m. (d. moale). Vest. Fam. Bleg, moleșit: om molăŭ. – În est molîŭ, -îĭe (ca lăliŭ): femeĭe molîĭe, femeĭ molîĭ. V. moloman.

molî́ŭ, -î́ĭe, V. molăŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!molấu adj. m., f. molấie; pl. m. și f. molấi

molâu adj. m., pl. molâi; f. sg. molâie, pl. molâie/molâi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOLÂU adj. 1. v. bleg. 2. v. greoi.

MOLÂU s. v. grindel, molan.

Molâu ≠ ager, agil, energic, iute, viguros, sprinten, sprințar, vioi

MOLÎU adj. 1. bleg, indolent, lălîu, moale, molatic, mototol, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (O persoană ~.) 2. greoi, încet, lent, moale, molatic, (înv.) tîrziu, zăbavnic. (Mișcări ~; om ~ în mișcări.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

molấu, molâie, adj. – Bleg, fără vlagă; molatic, greoi. – Din moale + suf. -âu (Scriban, DEX, MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

molâu, molâie, molâi s. m., s. f., adj. 1. (om) lipsit de personalitate 2. (om) încet, lipsit de energie, neîndemânatic

Intrare: molâu
adjectiv (A111)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molâu
  • molâul
  • molâu‑
  • molâie
  • molâia
plural
  • molâi
  • molâii
  • molâi
  • molâile
genitiv-dativ singular
  • molâu
  • molâului
  • molâi
  • molâiei
plural
  • molâi
  • molâilor
  • molâi
  • molâilor
vocativ singular
  • molâule
  • molâie
  • molâio
plural
  • molâilor
  • molâilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

molâu adesea substantivat

etimologie:

  • Moale + sufix -âu.
    surse: DEX '98 DEX '09