mirific, ~ă a, av [At: CARAGIALE, O II, 7 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mirifîque] (Liv) 1-2 (În mod) excepțional.

MIRIFIC, -Ă, mirifici, -e, adj. (Franțuzism) Minunat, admirabil, măreț. Panorama mirifică a Sinaiei, cu simetricele ei constelații de lampioane electrice. CARAGIALE, O. II 200.

MIRIFIC, -Ă adj. (Liv.) Minunat, măreț; admirabil. [Cf. lat. mirificus, fr. mirifique].

MIRIFIC, -Ă adj. (și adv.) minunat; măreț; admirabil. (< fr. mirifique, lat. mirificus)

MIRIFIC ~că (~ci, ~ce) livr. Care provoacă admirație ieșită din comun; în stare să producă admirație extraordinară. /<fr. mirifique

mirific a. minunat: panorama mirifică a mării CAR.

*mirífic, -ă adj. (lat. mirificus, d. mirus, miraculos, minunat, și fácere, a face). Fam. Miraculos, minunat. Adv. În mod miraculos: a cînta mirific.

mirific (livr.) adj. m., pl. mirifici; f. mirifică, pl. mirifice

mirific (livr.) adj. m., pl. mirifici; f. mirifică, pl. mirifice

mirific adj. m., pl. mirifici; f. sg. mirifică, pl. mirifice

MIRIFIC adj. v. minunat, splendid, strălucitor.

mirific adj. v. MINUNAT. SPLENDID. STRĂLUCITOR.

MIRÍFIC, -Ă adj. (Livresc) Măreț, minunat. Cu cît suie, cu atît se desfășoară la picioarele drumeților panorama mirifică a Sinaiei, cu simetrecile ei constelații de lampioane electrice. CARAGIALE, O. II, 7, cf. III, 73. Orașul răsare între văi, el pare colosal, mirific, și nu e în realitate decît un tîrg ticălos. CĂLINESCU, I. C. 5, cf. SADOVEANU, O. IX, 209. În decorul mirific, scăldat în multicolore lumini. . . se desfășura. . . înșelătoarea poveste de dragoste. CONTEMP. 1948, nr. 112, 15/3. Această cifră încetează să mai fie un simbol rece și secret, ci relevă o realitate mirifică și încîntătoare. GL 1961, nr. 5, 1/3. ◊ (Adverbial) Coastele cu vii se răsfrîngeau așa de mirific. I. BOTEZ, B. I, 71. Cofrajele se înălțară din nou pe marginea lacului, de astă dată mirific. CĂLINESCU, S. 211, cf. 854. - Pl.: mirifici, -ce. – Din fr. mirifique.