17 definiții pentru mireasmă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIREÁSMĂ, miresme, s. f. 1. Miros plăcut și puternic, răspândit mai ales de plante și flori; parfum, aromă. 2. (La pl.) Uleiuri sau substanțe aromatice folosite pentru ungerea trupului, pentru parfumarea aerului etc.; balsam. – Din sl. mirizma.

mireasmă sf [At: MOXA, ap. GCR I, 57/83 / V: ~azmă (Pl: ~azme), (înv) ~ezmă, mirizmă / Pl: ~esme / E: slv моуризма] 1 Miros foarte plăcut, răspândit mai ales de flori Si: aromă, parfum, (rar) balsam. 2 (Mpl) Uleiuri sau substanțe aromatice pentru ungerea trupului sau a unei părți a lui, pentru ardere în scopul parfumării aerului etc. Si: balsam, (înv) mirodie (1).

MIREÁSMĂ, miresme, s. f. 1. Miros plăcut și puternic, răspândit mai ales de plante și flori; parfum, aromă. 2. (La pl.) Uleiuri sau substanțe aromatice plăcut mirositoare, cu care se unge corpul, se parfumează în casă etc.; balsam. – Din sl. mirizma.

MIREÁSMĂ, miresme, s. f. 1. Miros plăcut și puternic, răspîndit mai ales de plante și de flori; parfum, aromă. Copacii înfloresc,în aer Plutesc miresme-mbătătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 66. Busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată. EMINESCU, O. I 84. 2. (La pl.) Substanțe aromatice cu care se parfumează în casă. V. balsam. Miresmele care au ars în vase largi trec risipite. GALACTION, O. I 341. Ar clădi cu miresme, cu smirnă și cu tămîie altarul vînătorilor. ODOBESCU, S. III 54. Îndată alergară surorile ei afumînd-o cu felurimi de miresme ca să-și vie în simțiri. GORJAN, II. I 98. ◊ Ulei mirositor cu care se unge corpul; balsam. L-au scăldat și l-au uns cu miresme. SADOVEANU, D. P. 25.

MIREÁSMĂ mirésme f. Miros plăcut, pătrunzător; parfum; aromă. /<sl. mirizma

mireasmă f. 1. miros plăcut, aromă: cei trei crai dela răsărit aduseră aur și scumpe miresme; 2. (poetic) parfum: albinele umplu aerul văratic de mireasmă și răcoare EM. [Gr. mod. MYRISMA].

mireazmă sf vz mireasmă

mirizmă sf vz mireasmă

mireázmă n., pl. ezme (ngr. [și vgr.] myrisma, de unde și vsl. mirizma. V. mir 2 și miros). Parfum, miros plăcut, aromă, miroznă. Substanță aromatică. – Vechĭ și -ézmă și -ízmă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mireásmă s. f., g.-d. art. mirésmei; pl. mirésme

mireásmă s. f., g.-d. art. mirésmei; pl. mirésme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIREÁSMĂ s. 1. aromă, balsam, parfum, (astăzi rar) boare, (rar) mirodenie, (reg.) șmag, (Mold. și Bucov.) miroznă, (înv.) odor, olm. (Din grădină venea o ~ amețitoare de flori.) 2. v. balsam.

MIREASMĂ s. 1. aromă, balsam, parfum, (astăzi rar) boare, (rar) mirodenie, (reg.) șmag, (Mold. și Bucov.) miroznă, (înv.) odor, olm. (Din grădină venea o ~ amețitoare de flori.) 2. balsam, (înv.) mirodie. (A cumpărat ~e scumpe.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mireásmă (mirésme), s. f.1. Parfum, miros bun. – 2. Aromă, substanță aromatică. – Var. (înv.) mirizmă. Mr. anurismă, megl. mirizmă. Ngr. μύρισμα, în parte prin intermediul sl. mirizma.Der. miroznă (var. miroasnă), s. f. (Mold., parfum), încrucișare a lui mireasmă cu miros; miresmi (var. înmiresmi, înmiresma), vb. (a parfuma). Cf. mir, miros.

Intrare: mireasmă
mireasmă substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mireasmă
  • mireasma
plural
  • miresme
  • miresmele
genitiv-dativ singular
  • miresme
  • miresmei
plural
  • miresme
  • miresmelor
vocativ singular
plural

mireasmă

  • 1. Miros plăcut și puternic, răspândit mai ales de plante și flori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aromă parfum antonime: miasmă 2 exemple
    exemple
    • Copacii înfloresc, – în aer Plutesc miresme-mbătătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 66.
      surse: DLRLC
    • Busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată. EMINESCU, O. I 84.
      surse: DLRLC
  • 2. (la) plural Uleiuri sau substanțe aromatice folosite pentru ungerea trupului, pentru parfumarea aerului etc.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: balsam 4 exemple
    exemple
    • Miresmele care au ars în vase largi trec risipite. GALACTION, O. I 341.
      surse: DLRLC
    • Ar clădi cu miresme, cu smirnă și cu tămîie altarul vînătorilor. ODOBESCU, S. III 54.
      surse: DLRLC
    • Îndată alergară surorile ei afumînd-o cu felurimi de miresme ca să-și vie în simțiri. GORJAN, II. I 98.
      surse: DLRLC
    • L-au scăldat și l-au uns cu miresme. SADOVEANU, D. P. 25.
      surse: DLRLC

etimologie: