opțiuni
  • info

10 definiții pentru miorlăit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIORLĂIT1, miorlăituri, s. n. Faptul de a (se) miorlăi; sunet caracteristic scos de pisică; miorlăială, miorlăitură; p. gener. sunet asemănător scos de alte animale sau de om. ♦ Fig. (Depr.) Plâns subțire și tânguitor. – V. miorlăi.

MIORLĂIT1, miorlăituri, s. n. Faptul de a (se) miorlăi; sunet caracteristic scos de pisică; miorlăială, miorlăitură; p. gener. sunet asemănător scos de alte animale sau de om. ♦ Fig. (Depr.) Plâns subțire și tânguitor. – V. miorlăi.

miorlăit1 sn [At: ALECSANDRI, T. 280 / Pl: ~uri / E: miorlăi] 1-3 Miorlăială (1-3). 4 (Dep) Smiorcăială. 5 (Dep; irn) Cântare.

MIORLĂIT1, miorlăituri, s. n. Sunetul scos de pisică; mieunat, miorlăitură. [Plînsul] semăna mai mult cu miorlăitul unei mîțe lihnite. CONTEMPORANUL, IV 393. De azi înainte, visurile mele poetice nu vor mai fi îngînate de miorlăitul motanilor și de urletul dulăilor. ALECSANDRI, T. 280. Sunet asemănător scos de alte animale sau de păsări. Frumușel cățel aveți, zic eu cocoanei... Din paner se aude un miorlăit sentimental. CARAGIALE, M. 333.

MIORLĂIT ~uri n. Strigăt caracteristic scos de pisică sau de unele animale. /v. a miorlăi

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

miorlăit s. n., pl. miorlăituri

miorlăit s. n., pl. miorlăituri

miorlăit s. n., pl. miorlăituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIORLĂIT s. v. mieunat.

MIORLĂIT s. mieunare, mieunat, mieunătură, miorlăială, miorlăire, miorlăitură, (reg.) miaun, miaut. (~ pisicii.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIORLĂIT1 s. n. Faptul de a se m i o r l ă i, m i o r l ă i a l ă, m i o r l ă i r e; (concretizat) strigăt caracteristic scos de pisică, miorlăitură, mieunat1; p. e x t. strigăt (tînguitor ca al pisicii) scos de alte animale sau de om. Visurile mele poetice nu vor mai fi îngînate de miorlăitul motanilor și de urletul dulăilor. ALECSANDRI, T. 280. Din paner se aude un miorlăit sentimental. CARAGIALE, M. 333. Îi venea din depărtare la auz. . . miorlăitul cucuvăilor. ODOBESCU, S. III, 183. Începu a plînge, dar așa de slab, semăna mai mult cu miorlăitul unei mîțe lihnite. CONTEMPORANUL, IV, 393. Coborînd scările auzi miorlăitul pisicilor. ARDEANU, U. D. 119. Plînsul meu a răsunat în întunerecul casei ca un miorlăit, CAMILAR, C. 88. - Pl.: miorlăituri. – V. miorlăi.

Intrare: miorlăit (s.n.)
miorlăit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miorlăit
  • miorlăitul
  • miorlăitu‑
plural
  • miorlăituri
  • miorlăiturile
genitiv-dativ singular
  • miorlăit
  • miorlăitului
plural
  • miorlăituri
  • miorlăiturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miorlăit, miorlăiturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) miorlăi; sunet caracteristic scos de pisică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: miaun miaut mieunare mieunat mieunătură miorlăială miorlăire miorlăitură
    • format_quote [Plânsul] semăna mai mult cu miorlăitul unei mîțe lihnite. CONTEMPORANUL, IV 393. DLRLC
    • format_quote De azi înainte, visurile mele poetice nu vor mai fi îngînate de miorlăitul motanilor și de urletul dulăilor. ALECSANDRI, T. 280. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Sunet asemănător scos de alte animale sau de om. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Frumușel cățel aveți, zic eu cocoanei... Din paner se aude un miorlăit sentimental. CARAGIALE, M. 333. DLRLC
    • 1.2. figurat depreciativ Plâns subțire și tânguitor. DEX '09 DEX '98
      sinonime: plâns
etimologie:
  • vezi miorlăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.