opțiuni
  • info
11 definiții pentru miorcăit

Explicative DEX

MIORCĂIT s. n. Faptul de a (se) miorcăi; orăcăit; fig. smiorcăit. – V. miorcăi.

MIORCĂIT s. n. Faptul de a (se) miorcăi; orăcăit; fig. smiorcăit. – V. miorcăi.

miorcăit1 sn [At: CADE / Pl: (rar) -~uri / E: miorcăi] 1-4 Miorcăială (1-4). 5 Smiorcăire. 6 Geamăt. 7 (Fam) Crâcnire. 8 Chicotit.

miorcăit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: miorcăi] (D. oameni) Plângăreț.

Ortografice DOOM

miorcăit (pop.) s. n.

miorcăit (pop.) s. n.

miorcăit s. n.

Sinonime

MIORCĂIT s. v. ocăcăit, orăcăială, orăcăire, orăcăit.

miorcăit s.n. miorcăire, ocăcăit, orăcăială, orăcăire, orăcăit, <reg.> cracăt, miorcoteală, miorcotire, răcănit.

miorcăit s. v. OCĂCĂIT. ORĂCĂIALĂ. ORĂCĂIRE. ORĂCĂIT.

Tezaur

MIORCĂÍT1 s. n. Faptul de a (s e) m i o r c ă i; m i o r c ă i t u r ă Cf. CADE, DM. - V. miorcăi.

MIORCĂÍT2, -Ă adj. (Despre oameni) Care se miorcăiește; plîngăreț. Cf. pontbriant, d. - Pl.: miorcăiți, -te. – V. m i o r c ă i.

Intrare: miorcăit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miorcăit
  • miorcăitul
  • miorcăitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • miorcăit
  • miorcăitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miorcăitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi miorcăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.