Definiția cu ID-ul 1329097:
Tezaur
MIORCĂÍT2, -Ă adj. (Despre oameni) Care se miorcăiește; plîngăreț. Cf. pontbriant, d. - Pl.: miorcăiți, -te. – V. m i o r c ă i.
MIORCĂÍT2, -Ă adj. (Despre oameni) Care se miorcăiește; plîngăreț. Cf. pontbriant, d. - Pl.: miorcăiți, -te. – V. m i o r c ă i.