6 definiții pentru ocăcăit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ocăcăit sn [At: GANE, N. II, 180 / V: ocăit / Pl: ~uri / E: ocăcăi] 1-2 Ocăcăire (1-2).
ocăcăit n. strigătul broaștelor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocăcăít n., pl. urĭ. Strigăt de broaște.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocăit2 sn vz ocăcăit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OCĂCĂIT s. v. orăcăit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OCĂCĂIT s. orăcăială, orăcăire, orăcăit, (rar) miorcăit, (reg.) miorcoteală, miorcotire. (~ de broască.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: ocăcăit
ocăcăit substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)