8 definiții pentru ocăcăit
Explicative DEX
ocăcăit sn [At: GANE, N. II, 180 / V: ocăit / Pl: ~uri / E: ocăcăi] 1-2 Ocăcăire (1-2).
OCĂCĂIT, OCĂIT sbst. 1 🐟 Strigătul, cîntatul broaștelor, orăcăit ¶ 2 🐦 Măcăit: auzeam... cîte un mic ocăit înnăbușit a vre-unei rațe (GN.) [ocă(că)i].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
ocăcăit n. strigătul broaștelor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocăcăít n., pl. urĭ. Strigăt de broaște.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocăit2 sn vz ocăcăit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
OCĂCĂIT s. v. orăcăit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OCĂCĂIT s. orăcăială, orăcăire, orăcăit, (rar) miorcăit, (reg.) miorcoteală, miorcotire. (~ de broască.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
OCĂCĂlT s. n. Orăcăit. Cf. ddrf, șăineanu, alexi, w., h ii 28. ♦ Măcăit. Din cînd în cînd auzeam, ca o notă pierdută în adîncul tăcerii, cîte un mic ocăit înăbușit al vreunei rațe. gane, n. ii, 180. – Și: ocăit s. n. – v. ocăcăi.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Mihaela S
- acțiuni
Intrare: ocăcăit
ocăcăit substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)