11 definiții pentru miocen (adj.)
din care- explicative (6)
- morfologice (1)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIOCEN, -Ă, mioceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră și faună asemănătoare cu cele actuale, în care s-au format contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți. 2. Adj. Care aparține miocenului (1), privitor la miocen; miocenic. [Pr.: mi-o-] – Din fr. miocène.
miocen, ~ă [At: LTR2 / P: mi-o~ / E: fr miocène] 1 a Care aparține primei perioade a neogenului Si: miocenic (1). 2 a Care se referă la prima perioadă a neogenului Si: miocenic (2). 3 s Perioadă de început a neogenului, situată între paleogen și pliocen. 4 s Serie de straturi geologice din miocen (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIOCEN, -Ă, mioceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră și faună apropiate de cele actuale, în care s-au format contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți. 2. Adj. Care aparține miocenului (1), privitor la miocen; miocenic. [Pr.: mi-o-] – Din fr. miocène.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de MihaelaStan
- acțiuni
MIOCEN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a neogenului. // adj. Care aparține acestei epoci; miocenic. [Pron. mi-o-. / < fr. miocène, cf. gr. meion – mai puțin, kainos – recent, nou].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MIOCEN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă a neogenului. (< fr. miocène)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
miocen a. și n. Geol. se zice de unul din cele patru diviziuni ale erei terțiare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
miocen.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIOCEN adj. (GEOL.) miocenic. (Depozite ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MIOCEN adj. (GEOL.) miocenic. (Depozite ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
MIO-2 „mai mic, mai puțin”. ◊ gr. meion „mai puțin” > fr. mio-, engl. id. > rom. mio-. □ ~cen (v. -cen1), s. n., adj., 1. s. n., Diviziune a erei terțiare, situată între oligocen și pliocen, caracterizată prin floră și faună asemănătoare cu cele actuale. 2. adj., Care se referă la formațiile din această epocă; ~didim (v. -didim), s. m., monstru dicefalic avînd un cap mic fuzionat cu occipitalul unui cap de dimensiuni mari.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIOCÉN, -Ă adj., subst. 1. Adj. Care aparține primei perioade a neogenului, care se referă la această perioadă; (rar) miocenic. DICȚ. 2. Subst. Perioada de început a neogenului, situată între paleogen și pliocen. Cu miocenul începe sfîrșitul domeniului marin în cea mai mare parte din Europa. LTR2.3. Serie de straturi geologice din miocen (2). DICȚ. – Pronunțat: mi-o-. – Din fr. miocène.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: mi-o-cen
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
miocen, miocenăadjectiv
- sinonime: miocenic
etimologie:
- miocène DEX '09 DEX '98 DN