17 definiții pentru micșorare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

micșorare sf [At: PSALT. 209 / V: (îvp) ~șur~, ~șurire / Pl: ~rări / E: micșora] 1 Reducere a dimensiunii Si: diminuare, (rar) micire (1), scădere. 2 (Înv) Însușire de a fi mic (1). 3 Reducere a duratei Si: (rar) micire (2), scădere. 4 Reducere a cantității, a numărului, a plafonului Si: (rar) micire (2), scădere. 5 (Cu determinări ca „preț”, „tarif” etc.) Ieftinire. 6 (Înv; îs) ~a prețului monedei Devalorizare. 7 Scădere a intensității. 8 (Înv, îs) ~ sufletească Deprimare. 9 (Rar) Umilință. 10 (Înv) Diminuare a valorii, a prestigiului cuiva sau a ceva Si: înjosire, știrbire. 11 Situație umilă, modestă a cuiva. 12 (Rar) Exprimare a diminutivului.

MICȘORÁRE, micșorări, s. f. Acțiunea de a (se) micșora și rezultatul ei; diminuare, descreștere; scădere, reducere, împuținare. – V. micșora.

MICȘORÁRE, micșorări, s. f. Acțiunea de a (se) micșora și rezultatul ei; diminuare, descreștere; scădere, reducere, împuținare. – V. micșora.

MICȘORÁRE, micșorări, s. f. 1. Acțiunea de a (s e) micșora și rezultatul ei; reducere, scădere, restrîngere. Micșorarea unui spațiu. 2. (Învechit) Depresiune sufletească, descurajare, deznădejde; desperare. (În forma micșurare) Frica și micșurarea sufletului său, aruncîndu-l în niște trudnice gînduri i-au rădicat cu totul pofta mîncării. DRĂGHICI, R. 73. – Variantă: micșuráre s. f.

micșorătate sf [At: CONV. LIT. IV, 313 / V: (îvp) ~șur~ / Pl: ~tăți / E: micșora + -ătate] (Rar) Meschinărie (2).

micșorime sf [At: HELIADE, O. II, 206 / V: (înv) ~șur~ / E: micșor + -ime] (Rar) 1-4 Micime (1-4).

micșurare sf vz micșorare

micșurătate sf vz micșorătate

micșurime sf vz micșorime

micșurire sf vz micșorare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

micșoráre s. f., g.-d. art. micșorắrii; pl. micșorắri

micșoráre s. f., g.-d. art. micșorării; pl. micșorări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MICȘORÁRE s. 1. v. descreștere. 2. diminuare, reducere, ușurare. (~ încărcăturii unei nave.) 3. v. scurtare. 4. v. reducere. 5. descreștere, reducere, scădere, scurtare. (~ zilei în timpul toamnei.) 6. v. încetinire. 7. v. atenuare. 8. v. ieftinire. 9. reducere, scăzământ. (O ~ la impozite.)

MICȘORÁRE s. v. diminuare, scădere, smerenie, umilință.

MICȘORARE s. 1. descreștere, reducere, scădere. (~ a dimensiunii, a suprafeței unui corp.) 2. diminuare, reducere, ușurare. (~ încărcăturii unei nave.) 3. prescurtare, reducere, scurtare. (~ unui text.) 4. descreștere, diminuare, împuținare, reducere, scădere, (înv.) puținare. (~ numărului de...) 5. descreștere, reducere, scădere, scurtare. (~ zilei în timpul toamnei.) 6. încetinire, reducere. (~ vitezei unui vehicul.) 7. atenuare, calmare, descreștere, diminuare, domolire, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vîntului.) 8. ieftinire, reducere, scădere. (~ prețurilor.) 9. reducere, scăzămînt. (O ~ la impozite.)

micșorare s. v. DIMINUARE. SCĂDERE. SMERENIE. UMILINȚĂ.

Micșorare ≠ creștere, mărire, sporire


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

micșorare, diminuarea unui interval* cu un semiton* cromatic. M. apare de obicei ca efect al cromatizării*. Cvinta* micșorată este singurul interval micșorat natural care poate exista și în modurile diatonice*. V. triton.

Intrare: micșorare
micșorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micșorare
  • micșorarea
plural
  • micșorări
  • micșorările
genitiv-dativ singular
  • micșorări
  • micșorării
plural
  • micșorări
  • micșorărilor
vocativ singular
plural