18 definiții pentru micșora micșura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

micșora [At: PSALT. 17 / V: (îvp) ~șura, (cscj) ~ri (Pzi: ~resc) / Pzi: ~rez / E: micșor] (Îoc mări1) 1-2 vtr (Cu sens dimensional și cantitativ) A face sau a deveni mai mic (1) Si: a (se) mici1 (1-2). 3 vr (Cu sens durativ) A dura mai puțin Si: a se mici1 (5). 4-5 vtr (Csn) (A face să devină sau) a deveni mai mic (37) Si: a se mici1 (6-7), a (se) reduce, a scădea. 6-7 vtr (Spc) A (se) reduce ca număr, ca plafon. 8-9 vrt (Cu sens intensiv) (A deveni sau) a face să devină mai puțin intens Si: a (se) mici1 (8-9), a scădea, a slăbi. 10-11 vtr (Înv) A (se) umili Si: a (se) mici1 (10-11), (înv) a (se) smeri. 12-13 vtrp (Îvp) (A face să-și piardă sau) a diminua însemnătatea, valoarea, prestigiul cuiva sau a ceva Si: a știrbi. 14 vr A decădea din rang, din importanță. 15 vr A se înjosi.

MICȘORÁ, micșorez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face (mai) mic (ca dimensiune, volum, durată, intensitate etc.); a (se) diminua, a (se) mici. ♦ Tranz. (Mat.) A da unui număr o valoare mai mică decât o are. 2. Tranz. A reduce, a scădea prețul, valoarea etc.; spec. a reduce ca număr, ca plafon etc. [Var.: (înv. și pop.) micșurá vb. I] – Din micșor.

MICȘORÁ, micșorez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face (mai) mic (ca dimensiune, volum, durată, intensitate etc.); a (se) diminua, a (se) mici. ♦ Tranz. (Mat.) A da unui număr o valoare mai mică decât o are. 2. Tranz. A reduce, a scădea prețul, valoarea etc.; spec. a reduce ca număr, ca plafon etc. [Var.: (înv. și pop.) micșurá vb. I] – Din micșor.

MICȘORÁ, micșorez, vb. I. Tranz. 1. (În opoziție cu mări) A face mai mic (ca dimensiune, volum, intensitate etc.), a reduce din dimensiuni. Tata avea grijă să închidă ușa la sobă și să micșoreze lumina lămpii. PAS, Z. I 174. Se gindește să-l lase să treacă și-și micșorează pasul. SAHIA, N. 94. ◊ Fig. Apoi se retrase în fundul banchetei și micșoră privirea părînd că măsoară de la distanță un soclu aievea. C. PETRESCU, C. V. 23. ◊ Refl. Eu îi iau și ea tot crește, Dacă-i dau se micșorează (Groapa). SADOVEANU, P. C. 6. ♦ Refl. (Despre zi, noapte) A se scurta (după anotimpuri). S-a micșorat ziua. 2. (Cu privire la valori, prețuri etc.; în opoziție cu spori) A reduce, a scădea. A micșora impozitele. – Variantă: micșurá (NEGRUZZI, S. I 154, DRĂGHICI, R. 151) vb. I.

A MICȘORÁ ~éz tranz. A face să se micșoreze; a diminua; a reduce; a împuțina; a scădea; a descrește. /Din micșor înv.

A SE MICȘORÁ se ~eáză intranz. A deveni (mai) mic (ca număr, dimensiuni, valoare, intensitate, durată etc.); a se diminua; a se reduce; a scădea; a descrește; a se împuțina. /Din micșor înv.

micșorà v. a (se) face mai mic. [Dela micșor = micușor].

MICȘURÁ vb. I v. micșora.

micșoréz și micșuréz v. tr. (d. micșor îld. micușor, dim. d. mic). Fac maĭ mic, reduc, diminuez, scad: a micșora o grămadă, (și fig.) o pretențiune. – Și înm- și -résc (Vechĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

micșorá (a ~) vb., ind. prez. 3 micșoreáză

micșorá vb., ind. prez. 1 sg. micșoréz, 3 sg. și pl. micșoreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MICȘORÁ vb. 1. v. descrește. 2. a (se) diminua, a (se) reduce, a (se) ușura. (A ~ încărcătura unei nave.) 3. a (se) mici, a (se) reduce, a scădea. (S-a ~ rația.) 4. v. scurta. 5. v. reduce. 6. v. împuțina. 7. a descrește, a se mici, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~.) 8. v. încetini. 9. v. atenua. 10. a reduce, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 11. a lăsa, a reduce, a scădea. (A mai ~ din preț.) 12. v. ieftini. 13. a reduce, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.)

MICȘORÁ vb. v. diminua, înjosi, scădea, smeri, umili.

MICȘORA vb. 1. a descrește, a se reduce, a scădea, (pop. fig.) a se pișca. (Luna s-a ~.) 2. a (se) diminua, a (se) reduce, a (se) ușura. (A ~ încărcătura unei nave.) 3. a (se) mici, a (se) reduce, a scădea. (A ~ rația.) 4. a prescurta, a reduce, a scurta. (Mai ~ din text.) 5. a descrește, a (se) diminua, a (se) împuțina, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor s-a ~ continuu.) 6. a (se) împuțina, a (se) reduce, a (se) restrînge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 7. a descrește, a se mici, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~.) 8. a încetini, a reduce. (A ~ viteza unui vehicul.) 9. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îndulci, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.) 10. a reduce, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 11. a lăsa, a reduce, a scădea. (A mai ~ din preț.) 12. a (se) ieftini, a (se) reduce, a scădea. (S-au ~ prețurile la...) 13. a reduce, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.)

micșora vb. v. DIMINUA. ÎNJOSI. SCĂDEA. SMERI. UMILI.

A (se) micșora ≠ a (se) lungi, a (se) mări, a crește, a spori, a (se) urca

Intrare: micșora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • micșora
  • micșorare
  • micșorat
  • micșoratu‑
  • micșorând
  • micșorându‑
singular plural
  • micșorea
  • micșorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • micșorez
(să)
  • micșorez
  • micșoram
  • micșorai
  • micșorasem
a II-a (tu)
  • micșorezi
(să)
  • micșorezi
  • micșorai
  • micșorași
  • micșoraseși
a III-a (el, ea)
  • micșorea
(să)
  • micșoreze
  • micșora
  • micșoră
  • micșorase
plural I (noi)
  • micșorăm
(să)
  • micșorăm
  • micșoram
  • micșorarăm
  • micșoraserăm
  • micșorasem
a II-a (voi)
  • micșorați
(să)
  • micșorați
  • micșorați
  • micșorarăți
  • micșoraserăți
  • micșoraseți
a III-a (ei, ele)
  • micșorea
(să)
  • micșoreze
  • micșorau
  • micșora
  • micșoraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • micșura
  • micșurare
  • micșurat
  • micșuratu‑
  • micșurând
  • micșurându‑
singular plural
  • micșurea
  • micșurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • micșurez
(să)
  • micșurez
  • micșuram
  • micșurai
  • micșurasem
a II-a (tu)
  • micșurezi
(să)
  • micșurezi
  • micșurai
  • micșurași
  • micșuraseși
a III-a (el, ea)
  • micșurea
(să)
  • micșureze
  • micșura
  • micșură
  • micșurase
plural I (noi)
  • micșurăm
(să)
  • micșurăm
  • micșuram
  • micșurarăm
  • micșuraserăm
  • micșurasem
a II-a (voi)
  • micșurați
(să)
  • micșurați
  • micșurați
  • micșurarăți
  • micșuraserăți
  • micșuraseți
a III-a (ei, ele)
  • micșurea
(să)
  • micșureze
  • micșurau
  • micșura
  • micșuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)