14 definiții pentru merchez


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

merchez sn [At: PANN, P. V. III, 107/15 / V: (înv) ~chiz / Pl: ~uri / E: tc merkez] 1 (Înv) Puct fix, determinat. 2 (Înv) Punct central. 3 (Mol, Mun; asr) Tâlc ascuns al unui lucru Si: taină, rost, semnificație. 4 (Îc) A-i veni (cuiva) la ~ A-i conveni cuiva Si: a-i veni la îndemână. 5 (Fam; asr) Șmecherie.

MERCHÉZ, merchezuri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Tâlc (ascuns) al unui lucru; taină, rost, semnificație. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) la merchez = a-i conveni, a-i veni (cuiva) la îndemână. 2. (Fam.) Șmecherie, șiretlic, truc. – Din tc. merkez.

MERCHÉZ, merchezuri, s. n. 1. (Reg.; astăzi rar) Tâlc (ascuns) al unui lucru; taină, rost, semnificație. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) la merchez = a-i conveni, a-i veni (cuiva) la îndemână. 2. (Fam.) Șmecherie, șiretlic, truc. – Din tc. merkez.

MERCHÉZ, merchezuri, s. n. (Învechit) Rost, socoteală. Cine nu-i știe merchezul poate scotoci-n sertar cît poftește, că nu-i dă de fundul adevărat. CARAGIALE, O. III 42. ◊ Loc. adv. Cu merchez(ul) = cu iscusință. Dragostea zburdalnica Mult e grea pîrdalnica... Dar cine-i cunoaște miezul Ș-o pipăie cu merchezul, E ca pleava de ușoară. TEODORESCU, P. P. 302. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) la merchez = a-i veni la socoteală. Ha, aferim, frumos... așa-mi mai vine la merchez. ALECSANDRI, T. I 140. ♦ Meșteșug, dibăcie, șiretlic, truc. Eu joc conțină (= concina) oarbă cu fantele, și am eu merchezul meu. CARAGIALE, O. I 192.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

merchéz (înv., reg.) s. n., pl. merchézuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MERCHÉZ s. v. înțeles, rațiune, rost, semnificație, sens, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, tâlc, truc, viclenie, vicleșug.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

merchéz (merchézuri), s. n. – Vicleșug, șiretlic, truc. Tc. merkez „centru” (Șeineanu, II, 256; Loebel 63; Lokotsch 1423).

MERCHÉZ ~uri n. înv. Înțeles adânc, ascuns; noimă; tâlc. /<turc. merkez

merchez n. 1. rost: nu-i știe calului merchezul PANN; 2. dibăcie (în jocul de cărți): eu joc conțina oarbă cu fantele și am eu merchezul meu CR.; 3. îndemână: așa ’mi mai vine la merchez AL. [Turc. MERKEZ, loc central].

merchéz n., pl. urĭ (turc. [d ar.] merkez, centru, capitală, cartier general, corp de jandarmerie; bg. sîrb. merkez, poliție). Rar azĭ. Punct esențial. A ști merchezu la ceva, cuĭva, a ști cum să mînuĭeștĭ, să procedezĭ, a ști rostu. A-țĭ veni la merchez, a-țĭ veni la îndemînă (la socoteală), a-țĭ conveni. V. ogod, truc.

merchéz s. n., pl. merchézuri

merchez s. v. ÎNȚELES. RAȚIUNE. ROST. SEMNIFICAȚIE. SENS. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ȘIRETENIE. ȘIRETLIC. ȘMECHERIE. TERTIP. TÎLC. TRUC. VICLENIE. VICLEȘUG.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

merchez, merchezuri s. n. șmecherie, șiretlic, truc

Intrare: merchez
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • merchez
  • merchezul
  • merchezu‑
plural
  • merchezuri
  • merchezurile
genitiv-dativ singular
  • merchez
  • merchezului
plural
  • merchezuri
  • merchezurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)