*manechín n., pl. e (ol. manneken [= germ. männchen], dim. d. mann, om. Cp. cu arlechin). Figură în formă de om făcută din lemn, paĭe, hîrtie, ceară ș. a. și de care se servesc pictoriĭ, croitoriĭ, ceĭ care învață scrima și alțiĭ. Momîĭe de speriat păsările din semănăturĭ. Fig. Om fără voință și din care facĭ ce vreĭ, marionetă. V. cĭuhă.