14 definiții pentru mandatar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANDATÁR, -Ă, mandatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i s-a încredințat un mandat (1), care a primit o împuternicire; procurator. – Din fr. mandataire. Cf. germ. Mandatar.

MANDATÁR, -Ă, mandatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i s-a încredințat un mandat (1), care a primit o împuternicire; procurator. – Din fr. mandataire. Cf. germ. Mandatar.

mandatar, ~ă [At: (a. 1849) DOC. EC. 960 / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, ~e / E: fr mandataire, lat mandatarius, ger Mandatar] 1 sm (Rar sf) Persoană căreia i s-a încredințat un mandat (8). 2 smf (înv; șîs ~ al națiunii) Deputat. 3 sm (Buc; înv) Funcționar administrativ Vz dregător. 4 smf (În orânduirea socialistă) Mic meseriaș sau comerciant care avea în locație de gestiune un magazin.

MANDATÁR, -Ă, mandatari, -e, s. m. și f. Persoană care a primit o împuternicire, căreia i s-a dat un mandat. Acest mandatar fusese pe vremuri funcționar la vama Prisăcani. VLAHUȚĂ, O. A. 246.

MANDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) căruia i s-a dat o împuternicire, un mandat (1); împuternicit. [< fr. mandataire, cf. lat. mandatarius, germ. Mandatar].

MANDATÁR, -Ă s. m. f. 1. cel căruia i s-a dat un mandat (1); împuternicit. 2. persoană căreia i s-a încredințat administrarea unei unități comerciale. (< fr. mandataire, germ. Mandatar)

MANDATÁR ~i m. Persoană căreia i s-a încredințat un mandat. /<fr. mandataire

mandatar m. cel însărcinat cu un mandat.

*mandatár, -ă s. (lat. mandatarius). Care are mandat saŭ procură de a lucra în numele altuĭa.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mandatar s. m., pl. mandatari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MANDATÁR s. 1. v. reprezentant. 2. v. procurist.

MANDATAR s. 1. împuternicit, reprezentant, (înv.) ispravnic, mandator. (El e ~ meu.) 2. împuternicit, procurator, procurist, (înv.) procurant. (~ al unei întreprinderi.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANDATAR, -Ă subst. 1. S. m. și f. (Rar la f.) Persoană căreia i s-a încredințat un mandat (4); împuternicit, reprezentant, (învechit) mandator. Directoru gerant nu operează decît ca mandatar al companiii (a. 1849). DOC. EC. 960. E un. . . mandatar a tuturor cetățenilor. ROM. LIT. , 3301/21. Se oprește în capitala Moldovei, unde convine cu mandatarii regelui Vladislav Iagello. HASDEU, I. C. I, 7. Mandatarul este îndatorit a executa mandatul atît timp cît este însărcinat. HAMANGIU, C. C. 392, cf. 391. Pentru a stimula zelul celor doi mandatari, fiecăruia i se făgăduise atît la sută din ceea ce vor obține. EFTIMIU, N. 9, cf. OȚETEA, T. V. 294. Mandatarul lucrează în numele și pe socoteala mandantului. PR. DREPT 388, cf. 184. ♦ (De obicei determinat prin „al națiunii”) Deputat. Mandatari ai națiunii române. KOGĂLNICEANU, S. A. 182, cf. VLAHUȚĂ, D. 6, CAMIL PETRESCU, T. II, 519. 2. S. m. (Prin Bucov.) Denumire dată, într-o epocă mai veche, funcționarilor administrativi. V. d r e g ă t o r. Pe timpul mandatarilor, spun bătrînii din Părhăuți că pe dealul acesta se afla o casă în care locuia o vădană dimpreună cu trei fete ale sale. MARIAN, T. 352, cf. 353. - Pl.: mandatari, -e. – Și: (învechit) mandatáriu s. m. BARIȚIU, P. A. I, 593. Din fr. mandataire. Cf. lat. m a n d a t a r i u s, germ. M a n d a t a r.

Intrare: mandatar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandatar
  • mandatarul
  • mandataru‑
plural
  • mandatari
  • mandatarii
genitiv-dativ singular
  • mandatar
  • mandatarului
plural
  • mandatari
  • mandatarilor
vocativ singular
  • mandatarule
  • mandatare
plural
  • mandatarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mandatar, mandatarisubstantiv masculin
mandata, mandataresubstantiv feminin

  • 1. Persoană căreia i s-a încredințat un mandat, care a primit o împuternicire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Acest mandatar fusese pe vremuri funcționar la vama Prisăcani. VLAHUȚĂ, O. A. 246. DLRLC
  • 2. Persoană căreia i s-a încredințat administrarea unei unități comerciale. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.