PROCURIST, -Ă, procuriști, -ste, s. m. și f. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist.

procurist sm [At: BARCIANU / Pl: ~iști / E: ger Prokurist] (Asr) 1 Persoană care acționează în numele cuiva pe bază de procură (1), în special în domeniul economic-comercial. 2 (Pgn) Împuternicit. 3 (Pex) Avocat al unei întreprinderi economice.

PROCURIST, procuriști, s. m. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist.

PROCURIST, procuriști, s. m. Mandatar avînd împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. A cumpărat moșia de la moștenitorii bătrînului. Nici nu-i văzuse. A făcut actul de vînzare-cumpărare cu un procurist al lor. SADOVEANU, M. C. 21. Administratorul meu Ilie Sacară, avocatul și procuristul meu Emil Sava. C. PETRESCU, A. 334.

PROCURIST s.m. Mandatar care are împuterniciri pentru îndeplinirea unor acte juridice în numele cuiva. ♦ (P. ext.) Mandatar (de orice fel). [< germ. Prokurist].

PROCURIST s. m. 1. mandatar care are împuterniciri pentru îndeplinirea unor acte juridice în numele cuiva. 2. (p. ext.) mandatar (de orice fel). (< germ. Prokurist)

PROCURIST ~ști m. înv. Mandatar împuternicit să îndeplinească unele acte cu caracter juridic. /<germ. Prokurist

procurist m. cel împuternicit a subscrie în locul șefului unei case de comerț.

*procuríst m. (germ. prokurist, d. prokura, procură). Procurator în afacerĭ comerciale. – Se poate zice foarte bine procurator.

procurist s. m., pl. procuriști

procurist s. m., pl. procuriști

procurist s. m., pl. procuriști

PROCURIST s. împuternicit, mandatar, procurator, (înv.) procurant. (~ al unei întreprinderi.)

PROCURIST s. împuternicit, mandatar, procurator, (înv.) procurant. (~ al unei întreprinderi.)