13 definiții pentru procurist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROCURÍST, -Ă, procuriști, -ste, s. m. și f. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist.

PROCURÍST, procuriști, s. m. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist.

PROCURÍST, procuriști, s. m. Mandatar avînd împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. A cumpărat moșia de la moștenitorii bătrînului. Nici nu-i văzuse. A făcut actul de vînzare-cumpărare cu un procurist al lor. SADOVEANU, M. C. 21. Administratorul meu Ilie Sacară, avocatul și procuristul meu Emil Sava. C. PETRESCU, A. 334.

PROCURÍST s.m. Mandatar care are împuterniciri pentru îndeplinirea unor acte juridice în numele cuiva. ♦ (P. ext.) Mandatar (de orice fel). [< germ. Prokurist].

PROCURÍST s. m. 1. mandatar care are împuterniciri pentru îndeplinirea unor acte juridice în numele cuiva. 2. (p. ext.) mandatar (de orice fel). (< germ. Prokurist)

PROCURÍST ~ști m. înv. Mandatar împuternicit să îndeplinească unele acte cu caracter juridic. /<germ. Prokurist

procurist m. cel împuternicit a subscrie în locul șefului unei case de comerț.

*procuríst m. (germ. prokurist, d. prokura, procură). Procurator în afacerĭ comerciale. – Se poate zice foarte bine procurator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

procuríst s. m., pl. procuríști

procuríst s. m., pl. procuríști

*procurístă s. f., g.-d. art. procurístei; pl. procuríste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROCURÍST s. împuternicit, mandatar, procurator, (înv.) procurant. (~ al unei întreprinderi.)

PROCURIST s. împuternicit, mandatar, procurator, (înv.) procurant. (~ al unei întreprinderi.)

Intrare: procurist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procurist
  • procuristul
  • procuristu‑
plural
  • procuriști
  • procuriștii
genitiv-dativ singular
  • procurist
  • procuristului
plural
  • procuriști
  • procuriștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)