16 definiții pentru maldăr maldur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

maldăr1 sn [At: (a. 1780) IORGA, S. D. XIV, 311 / V: (reg) ~dâr, ~der, ~dur, mald, măldar / Pl: ~e, (rar, sm) ~i / E: nct] 1 (Udp „de” arătând felul materialului) Grămadă de tulpini de plante secerate, de nuiele, de crengi etc. legate la un loc, alcătuind un mănunchi sau un snop Vz chită, fascie, mănușă. 2 Grămadă nu prea mare de fân, de paie, de iarbă etc. Vz boaghe, pală, purcoi. 3 (Mun; Olt) Ierburi proaspăt cosite, folosite ca furaj pentru vite Vz dudău. 4 Mulțime de obiecte de același fel, îngrămădite unele peste altele Vz teanc, vraf. 5 (Pex) Cantitate mare dintr-o anumită materie Vz morman. 6 (Olt; îe) A sta (sau a fi lăsat) pe ~ A trăi în belșug, fără griji. 7 (Reg) Bucată mare. 8 (Reg; șîe un ~ de om) Om înalt.

MÁLDĂR, maldăre, s. n. 1. Mulțime de obiecte de același fel, îngrămădite unele peste altele; p. ext. cantitate mare dintr-o anumită materie. 2. Grămadă de tulpini, de plante secerate, de nuiele, de crengi etc. (legate la un loc). ♦ Grămadă (nu prea mare) de fân, de paie, de iarbă cosită etc. [Var.: (reg.) máldur s. n.] – Et. nec.

MÁLDĂR, maldăre, s. n. 1. Mulțime de obiecte de același fel, îngrămădite unele peste altele; p. ext. cantitate mare dintr-o anumită materie. 2. Grămadă de tulpini, de plante secerate, de nuiele, de crengi etc. (legate la un loc). ♦ Grămadă (nu prea mare) de fân, de paie, de iarbă cosită etc. [Var.: máldur s. n.] – Et. nec.

MÁLDĂR, maldăre, s. n. 1. Cantitate mare de lucruri (în dezordine); grămadă, morman. în sobă ardea cu pară uriașă maldărul de stuf. SADOVEANU, P. S. 44. Într-un șopron, ne arată un maldăr de hamuri, DELAVRANCEA, H. T. 120. Dincă înșfăcă degrabă un maldăr de cărți și prinde a le deschide ș-a le răvăși pe scaune. VLAHUȚĂ, O. A. I 210. 2. (Regional) Iarbă verde (cosită). Adie mirosul de maldăr cosit. CARAGIALE, S. 3. – Pl. și: (m.) maldări (BUJOR, S. 43). – Variantă: máldur, malduri (ALECSANDRI, P. III 39), s. m.

MÁLDĂR ~e n. 1) Mănunchi, snop de coceni, de stuf, de nuiele sau de crengi. 2) Grămadă mare de obiecte omogene; morman. /Orig. nec.

maldăr (maldur) m. snop de coceni de porumb tăiați cu secera: căsuțele lucesc sub a lor maldăr de trestii aurite AL., maldăr verde, iarbă cosită ca nutreț, pentru vite. [Cf. pol. MALDR, o măsură oarecare].

máldăr (vest) și máldur (est) m. (mgerm. malder, azĭ malter, baniță, lemne cît încap odată în car, de unde și pol. maldr și malder. Dar poate fi și infl. de mandel, căpiță de 15 snopĭ; mlat. mandala, 15 bucățĭ. Cp. Bern. 2, 11). Snop de fîn, stuf, cocenĭ, vergĭ ș. a.

MÁLDUR s. n. v. maldăr.

MÁLDUR s. n. v. maldăr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

máldăr s. n., pl. máldăre

máldăr s. n., pl. máldăre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÁLDĂR s. 1. v. grămadă. 2. v. teanc.

MALDĂR s. 1. grămadă, morman, movilă, purcoi, (rar) strînsură, (pop.) troian, (reg.) mîglă, (Mold.) cladă, (Mold. și Transilv.) gireadă, (pop. fig.) nămol. (Un ~ de cartofi, de crengi, de praf.) 2. grămadă, teanc, vraf, (reg.) năsadă, (Mold. și Transilv.) clit, (înv.) smoc. (Pe birou se afla un ~ de dosare.)

Intrare: maldăr
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maldăr
  • maldărul
  • maldăru‑
plural
  • maldăre
  • maldărele
genitiv-dativ singular
  • maldăr
  • maldărului
plural
  • maldăre
  • maldărelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maldur
  • maldurul
  • malduru‑
plural
  • maldure
  • maldurele
genitiv-dativ singular
  • maldur
  • maldurului
plural
  • maldure
  • maldurelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)