maldăr¹ sn [At: (a. 1780) IORGA, S. D. XIV, 311 / V: (reg) ~dâr, ~der, ~dur, mald, măldar / Pl: ~e, (rar, sm) ~i / E: nct] 1 (Udp „de” arătând felul materialului) Grămadă de tulpini de plante secerate, de nuiele, de crengi etc. legate la un loc, alcătuind un mănunchi sau un snop Vz chită, fascie, mănușă. 2 Grămadă nu prea mare de fân, de paie, de iarbă etc. Vz boaghe, pală, purcoi. 3 (Mun; Olt) Ierburi proaspăt cosite, folosite ca furaj pentru vite Vz dudău. 4 Mulțime de obiecte de același fel, îngrămădite unele peste altele Vz teanc, vraf. 5 (Pex) Cantitate mare dintr-o anumită materie Vz morman. 6 (Olt; îe) A sta (sau a fi lăsat) pe ~ A trăi în belșug, fără griji. 7 (Reg) Bucată mare. 8 (Reg; șîe un ~ de om) Om înalt.