MALDĂR, maldăre, s. n. 1. Cantitate mare de lucruri (în dezordine); grămadă, morman. În sobă ardea cu pară uriașă maldărul de stuf. SADOVEANU, P. S. 44. Într-un șopron, ne arată un maldăr de hamuri. DELAVRANCEA, H. T. 120. Dincă înșfăcă degrabă un maldăr de cărți și prinde a le deschide ș-a le răvăși pe scaune. VLAHUȚĂ, O. A. I 210. 2. (Regional) Iarbă verde (cosită). Adie mirosul de maldăr cosit. CARAGIALE, S. 3. – Pl. și: (m.) maldări (BUJOR, S. 43). – Variantă: maldur, malduri (ALECSANDRI, P. III 39), s. m.