8 definiții pentru maimuțăreală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

maimuțărea sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 313 / Pl: ~eli / E: maimuțări + -eală] 1 Imitație caraghioasă Si: maimuțărie (1), maimuțărire (1), maimuțire (1). 2 (Pex) Acțiune lipsită de seriozitate Si: maimuțărie (2), maimuțărire (2), maimuțire 3 (Lpl) Gest sau atitudine afectată Si: maimuțărie (3), maimuțărire (3), maimuțire (3). 4 (Lpl) Strâmbătură.

MAIMUȚĂREÁLĂ, maimuțăreli, s. f. 1. Faptul de a (se) maimuțări; imitație. 2. Gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuțărie. – Maimuțări + suf. -eală.

MAIMUȚĂREÁLĂ, maimuțăreli, s. f. 1. Faptul de a (se) maimuțări; imitație. 2. Gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuțărie. – Maimuțări + suf. -eală.

MAIMUȚĂREÁLĂ, maimuțăreli, s. f. Imitație caraghioasă a vorbelor, gesturilor sau faptelor cuiva; grimasă, schimonoseală. Se adăugase în program o oră de instrucție militară. O maimuțăreală cu tîlc fascist. PAS, Z. I 112.

MAIMUȚĂREÁLĂ ~éli f. Imitație caraghioasă a felului de a fi al unora în scop de batjocură; maimuțărie. /a (se) maimuțări + suf. ~eală


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maimuțăreálă s. f., g.-d. art. maimuțărélii; pl. maimuțăréli

maimuțăreálă s. f., g.-d. art. maimuțărélii; pl. maimuțăréli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAIMUȚĂREÁLĂ s. 1. maimuțărie, schimonoseală, strâmbătură. (Ce e ~ asta?) 2. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. și fam.) pârțag, scălâmbăială, scălâmbăiere, scălâmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (înv. și reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zâmbâc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. și Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bâzdâc, farafastâc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost decât o ~ obișnuită de-a ei.)

MAIMUȚĂREA s. 1. maimuțărie, schimonoseală, strîmbătură. (Ce e ~ asta?) 2. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. și fam.) pîrțag, scălimbăială, scălîmbăiere, scălîmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (înv. și reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zîmbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. și Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bîzdîc, farafastîc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost decît o ~ obișnuită de-a ei.)

Intrare: maimuțăreală
maimuțăreală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maimuțărea
  • maimuțăreala
plural
  • maimuțăreli
  • maimuțărelile
genitiv-dativ singular
  • maimuțăreli
  • maimuțărelii
plural
  • maimuțăreli
  • maimuțărelilor
vocativ singular
plural