maimuțărie sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: maimuță + -ărie] (Rar) 1-3 Maimuțăreală (1-3). 4 (Lpl) Strâmbătură.

MAIMUȚĂRIE, maimuțării, s. f. Maimuțăreală. – Variantă: (Mold.) momițărie (RUSSO, O. 55) s. f.

MAIMUȚĂRIE ~i f. Imitație caraghioasă a felului de a fi al unora în scop de batjocură; maimuțăreală. /maimuță + suf. ~ărie

maimuțărie f. fig. imitațiune stângace sau ridiculă.

maĭmuțăríe f. Imitațiune ridiculă a faptelor altuĭa. – În Mold. momi- și (maĭ des) monițărie.

MOMIȚĂRIE s. f. v. maimuțărie.

momițăríe, V. maĭmuțărie.

maimuțărie (rar) s. f., art. maimuțăria, g.-d. art. maimuțăriei; pl. maimuțării, art. maimuțăriile (desp. -ri-i-) corectat(ă)

maimuțărie (rar) s. f., art. maimuțăria, g.-d. art. maimuțăriei; pl. maimuțării, art. maimuțăriile

maimuțărie s. f., art. maimuțăria, g.-d. art. maimuțăriei; pl. maimuțării, art. maimuțariile

MAIMUȚĂRIE s. v. maimuțăreală.

MAIMUȚĂRIE s. maimuțăreală, schimonoseală, strîmbătură. (Ce e ~ asta?)

MAIMUȚĂRÍE s. f. (Rar) Maimuțăreală (2). Cf. COSTINESCU, DDRF, ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU. - Pl.: maimuțării. – Maimuță + suf. -ărie.