MAIMUȚĂREALĂ s. f. 1. Faptul de a (s e) maimuțări; imitație; p. e x t. acțiune lipsită de seriozitate. 2. (De obicei la pl.) Gest sau atitudine afectată; strîmbătură, schimonoseală. „Papa în sus, papa în jos”. Toate numai maimuțăreli. CĂLINESCU, E. O. II, 313, cf. 99. – Pl.: maimuțăreli. – Maimuțări + suf. -eală.