MAIESTUÓS, -OÁSĂ, maiestuoși, -oase, adj. 1. Care impune prin prestanță, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios. ♦ (Adverbial) Cu gravitate, cu importanță. 2. Care impune prin măreția înfățișării, prin grandoarea proporțiilor; impunător. ♦ (Adverbial) Cu măreție, în mod grandios. [Pr.: -tu-os. – Var.: maiestós, -oásă, majestós, -oásă adj.] – Din it. maestoso, fr. majestueux.^[1]

maiestuos, ~oasă [At: MAIOR, T. 9/26 / V: ~tos, majestos, maje~, (îrg) măi~ / Pl: ~oși, ~oase / E: it maestoso, fr majestueux] 1-2 a, av (D. ținută, mișcări etc.) (Într-un mod) care impune prin prestanță, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios Vz august, olimpian, regal. 3-4 a, av (Irn; dep) Pompos. 5-6 a, av (Într-un mod) care impune prin măreția înfățișării, prin grandoarea proporțiilor Si: impunător Vz magnific, superb. 7 (Înv; fam; îe) Fii ~ ! Fii serios! 8 sn Categorie estetică prin care este desemnat stilul solemn, grav și impunător.

MAIESTUÓS, -OÁSĂ, maiestuoși, -oase, adj. 1. Care impune prin prestanță, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios. ♦ (Adverbial) Cu gravitate, cu importanță. 2. Care impune prin măreția înfățișării, prin grandoarea proporțiilor; impunător. ♦ (Adverbial) Cu măreție, în mod grandios. [Pr.: -tu-os. – Var.: maiestós, -oásă, majestós, -oásă adj.] – Din it. maestoso, fr. majestueux.

MAIESTUÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestos.

MAIESTUÓS, -OÁSĂ adj. Măreț, solemn, impunător. ♦ (adv.) Cu măreție, în mod grandios. // s.n. Categorie estetică prin care este desemnat stilul solemn, grav, grandios și impunător. [Pron. ma-ies-tu-os, var. majestuos, -oasă adj. / cf. fr. majestueux, it. maestoso].

MAIESTUÓS, -OÁSĂ adj. (și adv.) măreț, impunător; grandios, solemn. (< it. maestoso, fr. majesteux)

MAIESTUÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care impune prin măreție, prin grandoarea proporțiilor. [Sil. -tu-os] /<it. maestoso, fr. majestueux

maiestos, ~oasă a, av vz maiestuos

majestos, ~oasă a vz maiestuos

majestuos, ~oasă a vz maiestuos

măiestos, ~oasă a vz maiestuos

MAIESTÓS, -OÁSĂ, maiestoși, -oase, adj. Măreț, impunător, solemn. Cîntecul... e atît de maiestos în felul cum străbate lumea. BOGZA, C. O. 413. Fumuri albe se ridică în văzduhul scînteios Ca înaltele coloane-a unui templu maiestos. ALECSANDRI, P. A. 115. Dascălul tinse brațul...cu un gest maiestos. NEGRUZZI, S. I 6. ◊ (Adverbial) Lumina zorilor devenea din ce în ce mai aurie, anunțînd maiestos sosirea soarelui dătător de viață. BUJOR, S. 137. Înalț-a lui statură și zice maiestos... ALECSANDRI, P. III 101. – Variante: maiestuós, -oásă (BOLINTINEANU, O. 121), majestós, -oásă (SAHIA, U.R.S.S. 40), majestuós, -oásă (BOGZA, C. O. 315) adj.

MAJESTÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestos.

MAJESTUÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestos.

MAJESTUÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestuos.

maiestos a. plin de maiestate.

*maĭestós (d. maĭestate, ca și it. maestoso) și -tuós, (ca fr. majestueux) -oásă adj. Plin de maĭestate: mers maĭestos. Adv. Cu maĭestate.

maiestuos v. majestuos

maiestuos (-tu-os) adj. m., pl. maiestuoși; f. maiestuoasă, pl. maiestuoase

maiestuós adj. m. (sil. -tu-os), pl. maiestuóși; f. sg. maiestuoásă, pl. maiestuoáse

!majestuos/maiestuos (desp. -tu-os) adj. m., pl. majestuoși/maiestuoși; f. majestuoasă/maiestuoasă, pl. majestuoase/maiestuoase

maiestos.

MAIESTÓS adj. 1. v. grandios. 2. grandios, impunător, măreț, (rar) august. (Imagine ~oasă.) 3. v. falnic. 4. grandios, măreț, solemn, (înv.) solemnel. (O noapte de vară ~oasă.) 5. v. avântat.

MAIESTOS adj. 1. grandios, impozant, impunător, măreț, monumental, splendid, superb, (rar fig.) trufaș. (Un palat ~.) 2. grandios, impunător, măreț, (rar) august. (Imagine ~.) 3. falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, măreț, semeț, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. și reg.) fălos, (fig.) trufaș. (Vîrfurile ~ ale munților.) 4. grandios, măreț, solemn, (înv.) solemnel. (O noapte de vară ~.) 5. avîntat, semeț. (Un zbor ~.)

MAIESTUOS, -OÁSĂ adj. v. maiestos.

MAIESTÓS, -OASĂ adj. 1. (Mai ales despre ținută, mișcări, ton) Care impune prin prestanță, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios. V. a u g u s t, r e g a l, o l i m p i a n. Mentor, cu un ton maiestos (cu mărime), îi zise. MAIOR, T. 9/26. Cînd două trochee sau două iambe vin unul după altul . . ., declamarea devine mai gravă sau mai majestoasă. HELIADE, O. II, 144. Branda, strălucindă de frumusețe și cu aer maiestos. ASACHI, S. L. II, 53. Butca marelui ban intră cu pași grvi și măiestoși. FILIMON, O. I, 109, cf. 110. Întinse brațul. . . cu un gest maiestos. NRGRUZZI, S. I, 6. Capela se umple de-un cîntec sfînt și maiestos. GHEREA, ST. CR. I, 253, cf. I. NEGRUZZI, S. I, 79. ◊ (Adverbial) Creștinul Dan, bătrînul cu suflet luminos, înalță-a lui statură și zice maiestos. ALECSANDRI, P. III, 101. ♦ (Adverbial, de obicei ironic sau depreciativ) Cu gravitate, cu importanță. Un sergent burtănos..., despicînd majestos valul mulțimii... , începu ancheta. BRĂESCU, V. 60. Nenea „mare”... trecu maiestos șnurul ochelarilor pe după urechea lui anemică. KLOPSTOCK, F. 135. Încredințat că a aruncat argumentul suprem, Stânică ieși pe ușă maiestos. CĂLINESCU, E. O. II, 32. 2. Care impune prin măreția înfățișării, prin grandoarea proporțiilor; impunător. V. m a g n i f i c, s u p e r b. Pionul, petros munte, între nouri înalța-va maiestoasa a lui frunte, ASACHI, S. L. I, 163. De aice se descopere în perspectivă pitorească, cea mai frumoasă parte a Pionului, a căruia coastă rîpoasă... atrage vederea prin maiestuoasa și bizara formă. CALENDAR (1847), 49/21. La vederea unor așa maiestuoase creații... salutăm cu respect icoana venerabililor fondatori. ib. (1855), 139/15, cf. NEGULICI, STAMATI, D., POLIZU. Maiestosul său fluviu... desparte [țara Făgărașului] de restul Transilvaniei. HASDEU, I. C. I, 10. Templu maiestos. ALECSANDRI, P. III, 17. Danubiu maiestuos. BOLINTINEANU, O. 121. Zeus de nori-adunătorul urcă bolta maiestoasă. EMINESCU, O. IV, 135. Grădina doarme, Și-n maiestoase șiruri Copacii-nalță umbra lor bizară. DENSUSIANU, L. A. 16. Zadarnice fanfare cu note triumfale Sunau beția luptei din turnuri majestuoase. PETICĂ, O. 59. Plopi majestoși. SAHIA, U.R.S.S. 40. Munții majestoși ai Gutinului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2630. Urcăm maiestoase scări de marmură. STANCU, U.R.S.S. 22, cf. 14. Această pasăre majestuoasă, de talie mai zveltă... populează primăvara și vara pădurile noastre. LiNȚIA, P. II, 263. ◊ (În contexte figurate) Muntele durerilor umane Mi se-nalță maiestos în față. BENIUC, V. 79. ♦ (Adverbial) Cu măreție, grandios. Lumina zorilor devenea din ce în ce mai aurie, anunțînd maiestos sosirea soarelui dătător de viață. BUJOR, S. 137. Peste cîmpiile rămase în urmă, constelațiile nordului se rotesc majestuos. BOGZA, C. O. 315. Această vale, prin care atît de maiestuos își poartă apele Bistrița. V. ROM. martie 1954, 228. ♦ Pompos. Apăru într-un costum civil, maiestos, cu lavalieră. CĂLINESCU, E. O. I, 137. 3. (Argotic, în e x p r.) Fii maiestos! = fii serios! fii solemn 1 v. solemn. Cf. BUL. FIL. V, 221. – Pl.: maiestoși, -oase. – Și: maiestuós,-oásă, majestós, -oásă, majestuós, -oásă, (învechit și regional) măiestos, -oásă (BL VI, 213) adj. – Din it. maestoso, fr. majestueux.

MAJESTOS, -OÁSĂ adj. v. maiestos.

MAJESTUOS, -OASĂ adj. v. maiestos.

MĂIESTÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestos.