20 de definiții pentru mărturisi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mărturisi [At: COD. VOR. 50/11 / V: (înv) ~resi, ~tor~, ~toresi, ~torosi, ~tărusi, ~tir~ / Pzi: ~sesc / E: cf slv марто рисати , gr μαρτύρησα, (aor μαρτυρέω] 1 vt (Înv; c. i. o credință, o învățătură morală; fșa) A propovădui. 2 vt (Fșa) A declara. 3 vt (Fșa) A relata. 4 vt (Fșa) A susține. 5 vt (Spc) A face o depoziție în calitate de martor în fața unei instanțe de judecată, de cercetare Si: (îvr) a mărturi (5). 6 vt (Pex) A confirma un fapt săvârșit, văzut sau auzit Si: (îvr) a mărturi (6). 7-8 vti A arăta. 9-10 vti A demonstra. 11-12 vti A dovedi. 13 vt A recunoaște ca adevărat Si: a accepta, ci admite. 14 vt (Fșa) A manifesta (1). 15 vt (Fșa) A spune deschis, pe față, fără ocol Si: (îvr) a mărturi (7). 16 vr (Bis; pop) A se spovedi. 17 vt (D. duhovnici) A primi spovedania cuiva Si: a spovedi. 18 vt (C. i. o taină, un fapt etc.; fșa) A descoperi cuiva. 19 vt (C. i. o taină, un fapt etc.; fșa) A destăinui.

MĂRTURISÍ, mărturisesc, vb. IV. 1. Tranz. A declara, a relata, a spune, a susține. ♦ Spec. A face o depoziție în fața unei instanțe. ♦ (Înv.) A propovădui, a predica o credință, o învățătură morală. 2. Intranz. și tranz. A dovedi, a adeveri, a proba. 3. Tranz. A recunoaște (ca adevărat); a admite, a accepta. 4. Tranz. A spune deschis, a da pe față, a arăta fără ocol. 5. Tranz. și refl. A (se) destăinui. ♦ Refl. A se spovedi. ♦ Tranz. (Despre duhovnici) A primi spovedania cuiva; a spovedi. – Din sl. marturisati.

MĂRTURISÍ, mărturisesc, vb. IV. 1. Tranz. A declara, a relata, a spune, a susține. ♦ Spec. A face o depoziție în fața unei instanțe. ♦ (Înv.) A propovădui, a predica o credință, o învățătură morală. 2. Intranz. și tranz. A dovedi, a adeveri, a proba. 3. Tranz. A recunoaște (ca adevărat); a admite, a accepta. 4. Tranz. A spune deschis, a da pe față, a arăta fără ocol. 5. Tranz. și refl. A (se) destăinui. ♦ Refl. A se spovedi. ♦ Tranz. (Despre duhovnici) A primi spovedania cuiva; a spovedi. – Din sl. marturisati.

MĂRTURISÍ, mărturisesc, vb. IV. 1. Tranz. A declara (1), a afirma, a susține ceva. Agenți ai poliției soseau gîfîind și mărturiseau că au cercetat prin toate ogrăzile și podurile vecine și n-au găsit nimic. SADOVEANU, O. VI 384. Brătulescu mărturisește că nu-și închipuia că Hrisant să ia alt drum decît cel obișnuit. POPA, V. 95. ◊ Absol. Se jură că el n-a fost de servici în noaptea aceea... precum pot mărturisi toți vecinii lui. REBREANU, R. I 99. ♦ A recunoaște, a admite. Cum auziră ginerii împăratului, o băgară pe mînecă și mărturisiră că așa este. ISPIRESCU, 158. Și mărturisesc că zestrea asta îmi făcea cu ochită. ALECSANDRI, T. I 439. ◊ Intranz. Tot nu pot înțelege, mărturisi Boldur Iloveanu, intrigat. C. PETRESCU, R. DR. 107. 2. Intranz. Fig. (Subiectul e un lucru, un eveniment, o faptă etc.) A dovedi, a proba, a arăta. Vorbele trec; vor rămînea faptele, să mărturisească pentru mine. Ele au să mă cufunde ori au să mă izbăvească. SADOVEANU, P. 19. Văzînd o căsuță tupilată și acoperită cu mușchi, care mărturisea despre vechimea ei, a bătut la poartă. CREANGĂ, P. 90. 3. Tranz. A destăinui. Îți părea bine că, la plecare, nu mărturisise și mamei hotărîrea ta. PAS, Z. I 262. Prietenii care-or să vie cu mine, îmbrăcați în irozi, mi-au mărturisit că-s tufă de parale. ALECSANDRI, T. I 76. Acum îți mărturisesc că nu mai simt acel foc. NEGRUZZI, S. I 47. Refl. Se mărturisește publicului de toate cîte le-a făcut. CARAGIALE, O. III 14. 4. Refl. A se spovedi. Las’ să mă mărturisesc. La un popă creștinesc. ALECSANDRI, P. P. 78. ◊ Tranz. Nu cumva vine la noi și popa, ca să ne mărturisească? SADOVEANU, P. M. 28.

A MĂRTURISÍ ~ésc tranz. 1) (lucruri știute sau bănuite, întâmplate etc.) A face cunoscut; a da pe față; a declara. 2) pop. A admite ca real; a considera ca veritabil; a recunoaște. 3) A adeveri prin fapte reale; a proba; a dovedi; a demonstra. /<sl. marturisati

A SE MĂRTURISÍ mă ~ésc intranz. 1) rel. (despre creștini) A-și recunoaște (unui duhovnic) păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi. 2) A încredința (cuiva) o taină; a face confidențe; a se destăinui; a se spovedi; a se confesa. /<sl. marturisati

mărturisì v. 1. a depune pentru sau contra cuiva; 2. a spune tot ce a făcut sau tot ce știe: criminalii au mărturisit faptele lor cumplite; 3. a-și spune păcatele unui duhovnic.

mărtărusi v vz mărturisi

mărtirisi v vz mărturisi

mărtoresi v vz mărturisi

mărtorosi v vz mărturisi

mărturisésc v. tr. (după martur și mgr. martyró, ar. emartýrisa, de unde și vsl. marturisati, bg. martirisvam). Declar, spun ceĭa ce cred, ce am văzut, ce am auzit saŭ am făcut: marturu a mărturisit drept, criminaliĭ aŭ mărturisit crima, îmĭ mărturisesc păcatele la preut (mă spovedesc). Declar, admit, recunosc: mărturisesc un botez întru ĭertarea păcatelor (Simbolu credințeĭ). Ascult spovedania unuĭ penitent: preutu l-a mărturisit. V. refl. Mă spovedesc, îmĭ spun păcatele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărturisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărturisésc, imperf. 3 sg. mărturiseá; conj. prez. 3 să mărturiseáscă

mărturisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărturisésc, imperf. 3 sg. mărturiseá, conj. prez. 3 sg. și pl. mărturiseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRTURISÍ vb. 1. v. afirma. 2. a declara, a recunoaște. (Și-a ~ crima.) 3. v. destăinui. 4. v. spovedi. 5. (BIS.) a (se) spovedi, (înv. și reg.) a (se) griji, (înv.) a (se) duhovnici. (S-a ~ preotului.) 6. v. confirma. 7. a accepta, a admite, a recunoaște. (Până la urmă a ~ că așa este.)

MĂRTURISÍ vb. v. predica, propaga, propovădui, răspândi.

MĂRTURISI vb. 1. a afirma, a declara, a relata, a spune, a zice, (pop.) a cuvînta, (înv.) a mărturi. (A ~ următoarele...) 2. a declara, a recunoaște. (Și-a ~ crima.) 3. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăși, a încredința, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ dragostea ce-i purta.) 4. a se confesa, a se destăinui, a se spovedi, (livr.) a se confia, (înv. și pop.) a se dezveli. (S-a ~ cuiva.) 5. (BIS.) a (se) spovedi, (înv. și reg.) a (se) griji, (înv.) a (se) duhovnici. (S-a ~ preotului.) 6. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a proba, a sprijini, a stabili, a susține, (livr.) a corobora, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 7. a accepta, a admite, a recunoaște. (Pînă la urmă a ~ că așa este.)

mărturisi vb. v. PREDICA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. RĂSPÎNDI.

A mărturisi ≠ a ascunde, a tăinui, a tăcea, a tăgădui


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

S ODNOI STORONÎ, NELZEA NE SOZNATSEA, S DRUGOI STORONÎ NELZEA NE PRIZNATSEA (C OДHOЙ CTOPOHЬI, HEЛЬЗЯ HE COЗHATЬCЯ, C ДPYГOИ CTOPOHЬI, HEЛЬЗЯ HE ПPИЗHATЬCЯ) (rus.) pe de o parte, nu pot să nu recunosc, pe de altă parte, trebuie să mărturisesc – Saltîkov-Șcedrin, „Pohoroni”. Caracterizarea atitudinii duplicitare și a lipsei de principii în viața publică.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A MĂRTURISI a cânta, a se da, a se da în fapt, a derula banda, a se goli, a ieși în față, a se îndoi, a paraclisi, a piui, a scuipa, a se sparge, a vărsa gușa, a vomita.

Intrare: mărturisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărturisi
  • mărturisire
  • mărturisit
  • mărturisitu‑
  • mărturisind
  • mărturisindu‑
singular plural
  • mărturisește
  • mărturisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărturisesc
(să)
  • mărturisesc
  • mărturiseam
  • mărturisii
  • mărturisisem
a II-a (tu)
  • mărturisești
(să)
  • mărturisești
  • mărturiseai
  • mărturisiși
  • mărturisiseși
a III-a (el, ea)
  • mărturisește
(să)
  • mărturisească
  • mărturisea
  • mărturisi
  • mărturisise
plural I (noi)
  • mărturisim
(să)
  • mărturisim
  • mărturiseam
  • mărturisirăm
  • mărturisiserăm
  • mărturisisem
a II-a (voi)
  • mărturisiți
(să)
  • mărturisiți
  • mărturiseați
  • mărturisirăți
  • mărturisiserăți
  • mărturisiseți
a III-a (ei, ele)
  • mărturisesc
(să)
  • mărturisească
  • mărturiseau
  • mărturisi
  • mărturisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)