17 definiții pentru măcar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măcar [At: CORESI, EV. 205 / V: (îrg) mac~, ~ă, (înv) macară, (reg) macăr av / A și: (Trs) măcar / E: mgr μαϰάρι „Să dea Dumnezeu”, bg маϰap] 1 av (Îrg; udp „de”) Ce bine ar fi (dacă...). 2 av Cel puțin Si: (reg) barem, batăr, încaltea, (îrg) încai. 3 av Fie și. 4 av (Îcrî) Fie... fie. 5 av (Întărit prin „și”) Ba încă Si: chiar. 6 av (Îcn) Nici chiar. 7 av (Îvp) Chiar dacă... 8 av (Îlc) ~ de (sau dacă) Și dacă Si: chiar de, chiar dacă. 9 av (Îlc) ~ (sau , înv, că ce) Cu toate că Si: deși. 10 av (Îlc) ~ cine Oricine. 11 av (Îal) Fiecare. 12 av (Îlc) ~ cât Oricât. 13 av (Îlc) ~ cum Oricum. 14 av (Îlc) ~ unde Oriunde. 15 av (Îal) ~ care Cineva. 16 av (Îla) Oricare. 17 c (Trs) Sau.

MĂCÁR adv. 1. (Restrictiv) Cel puțin, barem, încaltea. Să-i dea măcar zece lei. 2. (Concesiv) Chiar să, chiar dacă, fie1 și să, încă. Măcar de-ar fi orice, tot mă duc.Loc. conj. Măcar că = cu toate că, deși. 3. (Pop.; în legătură cu un pronume sau cu adverbe relativ-interogative) Oricât, oricine, oarecare, cineva, fiecare, oricum. – Din ngr. makári.

MĂCÁR adv. 1. (Restrictiv) Cel puțin, barem, încaltea. Să-i dea măcar zece lei. 2. (Concesiv) Chiar să, chiar dacă, fie1 și să, încă. Măcar de-ar fi orice, tot mă duc.Loc. conj. Măcar că = cu toate că, deși. 3. (Pop.; în legătură cu un pronume sau cu adverbe relativ-interogative) Oricât, oricine, oarecare, cineva, fiecare, oricum. – Din ngr. makári.

MĂCÁR adv. 1. (Restrictiv) Cel puțin, barem. V. încalte, încai. Acestea sînt fapte care, măcar pentru o bucată de vreme, nu se uită. C. PETRESCU, A. 28. Măcar din deal, așa ca-n zbor, S-arunce ochii-n jos spre văi, Spre sat, spre casa lor! COȘBUC, P. I 232. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici. EMINESCU, O. I 151. ◊ (Urmat de conj. «dacă», «de» sau «să», formează loc. conj. cu care se introduc construcțiile optative) Măcar de-ar ploua!Măcar dacă aș fi aghiotant de batalion, să merg călare. CAMIL PETRESCU, U. N. 391. ◊ (În propoziții sau expresii negative, uneori împreună cu «nici») Trecea prin pădure fără să-l doară măcar capul. ISPIRESCU, E. 8. Ea se uită, se tot uită, un cuvînt măcar nu spune, Rîde doar cu ochii-n lacrimi, spărietă de-o minune. EMINESCU, O. I 84. N-ai spus nici măcar un cuvînt. ODOBESCU, S. III 33. 2. (Cu nuanță concesivă) Chiar, încă. Fă-mă, mamă, cu noroc, Și măcar m-aruncă-n foc. CREANGĂ, P. 235. Fie măcar aurit, Nu-l voi, nu-mi este dorit. PANN, P. V. II 130. Cînd mai vii tu pe la noi? Eu, mîndro, măcar și joi! BIBICESCU, P. P. 37. ◊ Loc. conj. Măcar de (sau, rar, dacă) sau măcar să = chiar dacă. Florico, ascultă, să știi că te iau de nevastă măcar de-ar fi orice! REBREANU, I 81. Nu scap eu de tine, nici tu de mine, măcar de s-ar pune nu știu cine și cruciș și curmeziș. ISPIRESCU, E. 63. Măcar că = deși, cu toate că. Era zdravăn Pîrvu, măcar că-l supsese boala. DUMITRIU, B. F. 100. Tînărul, măcar că și-a întors privirile de multe ori pe calea umblată, nu a luat seama să mai vină cineva după el. CARAGIALE, P. 43. Nu se astîmpără nici în ruptul capului, măcar că au pățit multe. CREANGĂ, P. 218. (Regional, fără conj. «că») Vestitul crai, măcar e crai, Nu-i vrednic preț de trei surcele. COȘBUC, P. II 228. Căci cunoștea pe Vlad foarte bine, Măcar era în hainele străine. BUDAI-DELEANU, Ț. 200. 3. (Popular, în legătură cu un pronume sau cu adverbe relative-interogative, echivalează cu «ori», «oricît»,. «oricine», «oricum») Cioarei cît să-i cînți măcar, Ea tot îți va zice: gar! PANN, P. V. III 40. De s-ar gîlcevi și s-ar urî omul măcar cum pentru orice lucru. ȚICHINDEAL, F. 153. De-ar fi niște pețitori, Cheamă-i, maică, pe la noi, să le dăm și de mîncare, Doar m-a cere măcar care. HODOȘ, P. P. 198. Cîtu-i țara romînească Nu-i ca fat-ardelenească, Măcar cine ce gîndește, Măcar cum mi-o ocărăște. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31. – Accentuat și: mắcar. – Variantă: (Mold.) macár (în Transilv. accentuat și mácar) adv.

MĂCÁR adv. (atribuie celor spuse o ultimă restricție admisibilă) Cel puțin; încaltea; barem. /<ngr. makári

măcar adv. exprimă: 1. o restricțiune: dă-mi măcar cinci lei; 2. o ipoteză: măcar să mă taie, nu fac așa; 3. o eventualitate: măcar cum, măcar cât de mare; măcar că, deși, cu toate că. [Gr. bizantin MAKÁRI].

măcár (vest) și macár (est) adv. (ngr. makári, magári, o dacă, bine ar fi dacă; alb. bg. makár, d. turc. cum. magar, care vine d. pers. magar, din ma, nu, și agar, o dată. D. ngr. vine it. macári, azĭ magári, o dacă!). Barim, încaltea, cel puțin: dă și tu măcar un franc! Nicĭ măcar, nicĭ chear: N’avem frică De nimică, Nicĭ măcar De cîrcserdar (P. P.) Măcar de (orĭ măcar să), chear de (orĭ chear să): voĭ pleca măcar de ar ploŭa. Măcar de ar ploŭa, măcar să ploŭă, bine ar fi să ploŭă, o dacă ar ploŭa: Loc. conj. Măcar că, cu toate că, deși: măcar că ploŭă, tot voĭ pleca; măcar să ploŭă, tot voĭ pleca. (Și izolat cu conj.: Nu te duce, că va ploŭa! – Măcar! adică: „Și dacă! Nu-mĭ pasă!”). – Vechĭ saŭ rar (conj.): măcar și, chear dacă, deși: măcar și este. Măcar-cine, -ce, -cît, -unde ș. a., orĭ-cine, -ce. -cît. -unde ș. a. Măcar cum, orĭ-cum, în nicĭ un caz, de loc. Vechĭ și măcară. V. săvaĭ și acar 3.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*măcár să adv. + conjcț.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂCÁR adv. barem, (înv. și reg.) încai, încale, încaltea, (Transilv. și Mold.) batăr, (prin Transilv.) magă, (înv.) săvai. (~ vine o zi când...)

MĂCÁR conj. v. fie, ori, sau.

MĂCAR adv. barem, (înv. și reg.) încai, încale, încaltea, (Transilv. și Mold.) batăr, (prin Transilv.) magă, (înv.) săvai. (~ vine o zi cînd...)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

măcár adv.1. Chiar, pînă și. – 2. Cel puțin, chiar dacă. – 3. (În comp.) Indiferent de. – Var. (Mold.) macar, mr. măcar, megl. macar. Ngr. μαϰάρι „măcar”, și „și chiar dacă”, din gr. μαϰάριος „fericit” (cf. Corominas, III, 190, unde se stabilește că der. din per. magar, general acceptată, nu este posibilă; pentru această ultimă ipoteză, cf. Miklosich, Türk. Elem., II, 125; Berneker, II, 8; Lokotsch 1456; REW 5224), cf. it. magari, sp. maguer (sec. X), tc. magar, alb., bg., sb., cr., slov. makar.

Intrare: măcar
măcar adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • măcar