14 definiții pentru mânios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mânios, ~oa [At: PSALT. HUR. 2v/20 / V: (îvr) măn~, (nob) mainos / Pl: ~oși, ~oase / E: mânie + -os] 1-2 smf, a (Om) plin de mânie1 (1) Si: furios, mâniat (1-2). 4 smf, a (Om) care se înfurie ușor Si: nervos, iritabil. 5-6 av, a (D. glas, privire, fizionomie etc.) (Într-un mod) care exprimă mânie1 (1). 7-8 a, av (Înv) (Care este) înverșunat. 9 a (Înv) Care nu uită supărarea Si: dușmănos. 10-11 a, av (Care este) supărat. 12-13 av, a (D. glas, privire, fizionomie, atitudine etc.) (Într-un mod) care exprimă, trădează ciudă. 14 a (Reg) Țanțoș. 15 sfa (Mun; Olt) Dans popular care se joacă la nunți Si: mușamaua (5). 16 sfa (Mun; Olt) Melodie după care se execută mânioasa (15) Si: mușamaua (6).

MÂNIÓS, -OÁSĂ, mânioși, -oase, adj. Plin de mânie (1); furios; foarte supărat; care exprimă sau trădează mânie. [Pr.: -ni-os] – Mânie + suf. -os.

MÂNIÓS, -OÁSĂ, mânioși, -oase, adj. Plin de mânie (1); furios; foarte supărat; care exprimă sau trădează mânie. [Pr.: -ni-os] – Mânie + suf. -os.

MÂNIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care se mânie ușor. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește mânie; care exprimă mânie. 3) Care este foarte supărat. [Sil. ni-os] /mânie + suf. ~os

mânios m. medic care dă ajutor la faceri. [Gr. mod. MAMMOS, din MÁMME, moașă].

mânios a. 1. plin de mânie; 2. care se mânie lesne.

mănios, ~oa a vz mânios

MÎNIÓS, -OÁSĂ, mînioși, -oase, adj. Plin de mînie; furios. Cît era de mînioasă, baba tot mai strigă după odorul de nepot. REBREANU, R. II 31. Atunci fiul craiului, mînios, îi mai trage un frîu. CREANGĂ, P. 195. ◊ Fig. Furtunile primăverii sînt mînioase și repezi, nici nu știi cînd te prind în vîrtejul lor. SADOVEANU, O. IV 285. ◊ Expr. Dunăre de mînios v. dunăre. ♦ Care exprima sau trădează mînie. O armă pocni și-un glas mintos strigă. CAMILAR, N. I 81. ♦ Supărat, necăjit, înciudat (împotriva cuiva). Am gîndit că ești mintoasă pe tătuca și pe mămucă. CREANGĂ, P. 12. – Pronunțat: -ni-os.

mîniós, -oásă adj. (d. mînie saŭ lat. maniosus, furios). Plin de mînie, furios. V. irascibil, cĭudos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mâniós (-ni-os) adj. m., pl. mânióși; f. mânioásă, pl. mânioáse

mâniós adj. m. (sil. -ni-os) pl. mânióși; f. sg. mânioásă, pl. mânioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNIÓS adj. v. dușmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaș.

MÎNIOS adj. furios, îndîrjit, înfuriat, întărîtat, înverșunat, mîniat, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărît, (înv. și reg.) scîrbit, (reg.) năvîrlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~ la culme.)

mînios adj. v. DUȘMĂNOS. INAMIC. NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC. VRĂJMAȘ.

Intrare: mânios
mânios adjectiv
  • silabație: -ni-os
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânios
  • mâniosul
  • mâniosu‑
  • mânioa
  • mânioasa
plural
  • mânioși
  • mânioșii
  • mânioase
  • mânioasele
genitiv-dativ singular
  • mânios
  • mâniosului
  • mânioase
  • mânioasei
plural
  • mânioși
  • mânioșilor
  • mânioase
  • mânioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)