mânios, ~oasă [At: PSALT. HUR. 2^v/20 / V: (îvr) măn~, (nob) mainos / Pl: ~oși, ~oase / E: mânie + -os] 1-2 smf, a (Om) plin de mânie¹ (1) Si: furios, mâniat (1-2). 4 smf, a (Om) care se înfurie ușor Si: nervos, iritabil. 5-6 av, a (D. glas, privire, fizionomie etc.) (Într-un mod) care exprimă mânie¹ (1). 7-8 a, av (Înv) (Care este) înverșunat. 9 a (Înv) Care nu uită supărarea Si: dușmănos. 10-11 a, av (Care este) supărat. 12-13 av, a (D. glas, privire, fizionomie, atitudine etc.) (Într-un mod) care exprimă, trădează ciudă. 14 a (Reg) Țanțoș. 15 sfa (Mun; Olt) Dans popular care se joacă la nunți Si: mușamaua (5). 16 sfa (Mun; Olt) Melodie după care se execută mânioasa (15) Si: mușamaua (6).