10 definiții pentru mâncare (acțiune)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mâncare sf [At: PSALT. 230 / Pl: (2, 3) ~cări și (3) ~uri / E: mânca] 1 Mestecare și înghițire de alimente Si: mâncat1 (1), (îrg) mâncătură (1). 2 (Îs) Poftă de ~ Stare a organismului care determină consumarea unei cantități de mâncare Si: apetit. 3 (Îs) De ~ sau de-ale (sau de-a, rar ale) ~cării Hrană. 4 (Îla) De ~ Comestibil. 5 (Înv; îs) ~a păsărilor Ciuguleală. 6 (Înv; fig) Exploatare. 7 (Înv; fig) Jaf. 8 Prânz. 9 Cină. 10 (Ccr) Ceea ce se mănâncă. Si: hrană, masă1 (43), (pop) bucate. 11 (Spc) Hrană gătită. 12 (Pfm; îe) A strica ~a degeaba A trăi fără a fi de vreun folos. 13 (Îs) Mâncări și băuturi Ospețe. 14 (Îe) A o duce (sau a petrece etc. tot) într-o ~ și (într-o) băutură A chefui foarte des. 15-16 (Pfm; îe; îla) (Asta-i) altă ~ de pește (Asta-i) cu totul altceva. 17-18 (Pfm; îe; îla) (A fi) tot o ~ de pește (A fi) același lucru. 19 (Reg; spc) Tocană. 20 Nutreț pentru vite. 21 (Înv; csc) Roade ale câmpului. 22 (Înv; îla) Cu ~ Roditor. 23 (Fam; fig; dep) Soi.

MÂNCÁRE, (1) mâncări, (3) mâncăruri, s. f. 1. Acțiunea de a mânca și rezultatul ei. ◊ Poftă de mâncare = apetit. De mâncare sau de-ale mâncării = hrană, alimente. ◊ Loc. adj. De mâncare = comestibil. 2. (Abstract) Prânz; cină, masă. 3. (Concr.) Ceea ce se mănâncă; hrană, aliment. ◊ Expr. A strica mâncarea degeaba = a trăi degeaba, fără a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic. A o duce într-o mâncare și într-o băutură = a petrece, a chefui întruna. ♦ Fel de bucate. ◊ Expr. Asta-i altă mâncare (de pește) = asta e cu totul altceva. A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna. ♦ Fig. (Fam. și depr.) Soi, fel. – V. mânca.

MÂNCÁRE, (2,3) mâncări, s. f. 1. Acțiunea de a mânca și rezultatul ei. ◊ Poftă de mâncare = apetit. De mâncare sau de-ale mâncării = hrană, alimente. ◊ Loc. adj. De mâncare = comestibil. 2. (Abstract) Prânz; cină, masă. 3. (Concr.) Ceea ce se mănâncă; hrană, aliment. ◊ Expr. A strica mâncarea degeaba = a trăi degeaba, fără a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic. A o duce într-o mâncare și într-o băutură = a petrece, a chefui întruna. ♦ Fel de bucate. ◊ Expr. Asta-i altă mâncare (de pește) = asta e cu totul altceva. A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna. ♦ Fig. (Fam. și depr.) Soi, fel. [Pl. și: (3) mâncăruri] – V. mânca.

MÂNCÁRE ~ări f. 1) v. A MÂNCA. * De ale ~ării alimente, hrană. A tăia cuiva pofta de ~ a face să nu mai poată mânca. A fi de ~ a fi comestibil. 2) Preparat culinar care servește drept hrană. ~ de pește. ~ăruri reci. ~ăruri calde. ◊ A strica ~area degeaba a nu aduce nici un folos; a nu fi bun de nimic. 3) la pl. Feluri de hrană; bucate. 4) fig. fam. Soi de lucruri, de obiecte. * Asta-i altă ~ (de pește) a) asta-i cu totul altceva; b) acum mai înțeleg. [G.-D. mâncării; Pl. și mâncăruri] /v. a mânca

MÎNCÁRE, (2) mîncări, s. f. 1. Acțiunea de a mînca. Îl așezau între ele tot timpul mîncării și-i țineau de urît cu vorba, BASSARABESCU, V. 4. Tatăl meu era nepot viteazului Sfarmă-Piatră, care avea obicei cînd se punea la masă să înghită mai întîi șepte, opt bolovani ca să-i facă poftă de mîncare. NEGRUZZI, S. I 246. Nu avea poftă de mîncare, căci de frică îi trecusă foamea, dorind mai mult ca să se odihnească. DRĂGHICI, R. 40. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) pofta de mîncare v. trece. A(-i) tăia (cuiva) pofta de mîncare v. tăia. De-ale (sau, regional, de-a) mîncării = hrană. Nevestele și fetele găteau de-ale mîncării. BUJOR, S. 132. Voi lucrați, că eu mă duc să pregătesc ceva de-a mîncării. CREANGĂ, P. 9. 2. (Concretizat) Ceea ce se mănîncă, ceea ce (se) servește pentru alimentare; hrană, aliment. Pe-o măsuță cu trei picioare aburea mîncarea. SADOVEANU, O. VII 65. Mîncarea e bună și vinul și mai bun. CARAGIALE, P. 45. Flăcăul pune mîncarea în traistă, înjugă boii la car. CREANGĂ, P. 142. Să intrăm în sat cu soare, C-am o mîndră ca ș-o floare Ce ne-așteaptă cu mîncare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 24. ◊ Expr. A strica mîncarea degeaba = a trăi degeaba, fără să fie de vreun folos. Din trei feciori, cîți are tata, nici unul să nu fie bun de nemica?! Apoi drept să vă spun că atunci degeaba mai stricați mîncarea, dragii mei. CREANGĂ, P. 188. ♦ (Mai ales la pl.) Fel de alimente, hrană. De mult n-am mai mîncat mîncări moldovenești. SADOVEANU, M. 180. După borșul polonez, veneau mîncări grecești. NEGRUZZI, S. I 151. ♦ Expr. Asta-i altă mîncare (de pește) = asta e cu totul altceva. Fig. (Familiar, depreciativ) Soi, fel. Ia spune-mi, te rog, ce mîncare-i cucoana Marieta, musafirul d-tale de la Iași?... – Ce mîncare să fie? Ia, o babă nebună și nimic mai mult. HOGAȘ, H. 88. – Pl. și: (2) mîncăruri (CAMIL PETRESCU, O. I 187).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mâncáre s. f., g.-d. art. mâncării; pl.(acțiuni) mâncări/(feluri de mâncare) mâncăruri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNCÁRE s. 1. (mai ales în vorbirea copiilor) păpare, (înv. și pop.) ospătare, (fam.) halire, (depr.) rumegare. (~ felului întâi, la masă.) 2. consumare, mâncat, (înv. și reg.) mâncătură, (fam.) halire. (După ~ unui codru de pâine.) 3. alimentare, alimentație, hrănire, mâncat, nutrire, nutriție. (În timpul ~rii.) 4. v. masă. 5. (concr.) aliment, hrană, (mai ales în vorbirea copiilor) papă, (livr.) nutriment, (pop.) bucate (pl.), demâncare, demâncat, legumă, merinde (pl.). de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. și Bucov.) menajă, (înv.) piștă, vipt, (fam.) haleală, (fam. depr.) crăpelniță. (Ce ~ ai luat la drum?)

MÎNCARE s. 1. consumare, mîncat, (înv. și reg.) mîncătură, (fam.) halire. (După ~ unui codru de pîine.) 2. alimentare, alimentație, hrănire, mîncat, nutrire, nutriție. (În timpul ~.) 3. masă, (înv. și pop.) ospăț, (pop.) bucate (pl.). (Haideți la ~.) 4. aliment, hrană, (mai ales în vorbirea copiilor) papă, (livr.) nutriment, (pop.) bucate (pl.), demîncare, demîncat, legumă, merinde (pl.), de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. și Bucov.) menajă, (înv.) piștă, vipt, (fam.) haleală, (fam. depr.) crăpelniță. (~ este indispensabilă omului; ce ~ ai luat la drum?)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

MÂNCARE așternut, balast, bandarabas, clămpăneală, crăpelniță, gloanțe, glojdeală, goroveală, haleală, haleu, halimos, papă, păpică, potol, salafas.

asta-i altă brânză / căciulă / mâncare de pește / poveste expr. asta e cu totul altceva; nu are nicio legătură (cu cazul în speță)

Intrare: mâncare (acțiune)
  • pronunție: engl. fást-fud
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncare
  • mâncarea
plural
  • mâncări
  • mâncările
genitiv-dativ singular
  • mâncări
  • mâncării
plural
  • mâncări
  • mâncărilor
vocativ singular
plural