LORNION, lornioane, s. n. Ochelari plianți, cu mâner, pe care îi folosesc mai ales femeile; lornietă. ♦ (Rar) Ochelari fixați de nas cu ajutorul unui resort. – Din fr. lorgnon.

lornion sn [At: BOLLIAC, O. 122 / V: ~neon / S și: ~rgn~, ~rgnon / Pl: ~oane / E: fr lorgnon] 1 (Înv) Ochelari plianți, cu mâner, pe care îi foloseau mai ales femeile Si: lornietă (2). 2 (Rar) Ochelari fixați de nas cu ajutorul unui resort. 3 Monoclu.

LORNION, lornioane, s. n. (Franțuzism) Ochelari plianți cu mîner. Îl privi lung cu lornionul ei de aur. CAMIL PETRESCU, N. 50. O doamnă în vîrstă... o măsură prin lornion de jos în sus. C. PETRESCU, C. V. 181. Ai adus vreo mantelică, vreo lornietă, vreun lornion? BOLLIAC, O. 167. ♦ Monoclu. Domnișorul cu lornionul la ochi se arătă. BOLINTINEANU, O. 446. – Pronunțat: -nion. – Scris și: lorgnon.

LORNION s.n. Ochelari (plianți) cu mîner. ♦ Ochelari de prins pe nas. [Pron. lor-nion, pl. -oane. / < fr. lorgnon].

LORNION s. n. 1. ochelari care se prind pe nas cu un resort; pince-nez. 2. ochelari (plianți) cu mâner; fasamen. (< fr. lorgnon)

LORNION, lornioane s.n. Lornietă (1).

LORNION ~oane n. Ansamblu constituit din două lentile, care se fixează pe nas cu ajutorul unui resort și care apropie obiectele mărind imaginea. /<fr. lorgnon

lornion n. lunetă pentru un ochiu, ce se poartă atârnată de o panglică. (= fr. lorgnon).

lorneon sn vz lornion

lornion (desp. -nion) s. n., pl. lornioane (desp. -nioa-)

lornion (-nion) s. n., pl. lornioane (-nioa-)

lornion s. n. (sil. -nion), pl. lornioane (sil. -nioa-)

lornion (2 sil.)

lornion (lornioane), s. n. – Binoclu, ochelari prinși de nas. Fr. lorgnon. Cf. lornietă, s. f. (binoclu), din fr. lorgnette.

LORNION s. 1. pincenez. (Și-a prins pe nas ~ul.) 2. v. lornietă.

LORNION s. v. monoclu.

LORNION s. lornietă. (~ pentru teatru.)

lornion s. v. MONOCLU.